Big in Japan

15 09. 2008, 09:00

Pe site-ul de stiri excite.co.jp, un studiu recent ne dezvaluie faptul ca, din mai 2008, 31,3% dintre scolarii japonezi din ciclul primar si 57,6% dintre cei din ciclul gimnazial au telefon mobil, majoritatea conectandu-se la internet cu ajutorul dispozitivului portabil. Este deja clar ca avem de-a face cu un cult al „keitai denwa“ (denumirea japoneza pentru telefonul mobil).Ti se par cumva complicate telefoanele mobile inteligente (smartphone) pe care le gasesti pe piata europeana? Atunci trebuie sa stii ca omoloagele lor japoneze le intrec cu mult. Au mai multe butoane, iar apasarea acestora, in functie de durata, poate declansa functii diferite. Noul iPhone Apple va ajunge la sfarsitul anului si in Japonia, dar este exact opusul celor pe care le gasesti in arhipelag. iPhone-ul este emblematic pentru usurinta in utilizare, dar japonezii isi doresc mobile cu zeci de functii, nu simplitate. Cultura keitai a dus la o cursa nebuna pentru cat mai multe facilitati. In consecinta, telefoanele au devenit mult prea complicate pentru a fi utilizate la intregul lor potential. „Butonarea frenetica pentru a cauta noi functii in mobilul proaspat cumparat este o buna modalitate de a-ti umple timpul pe drumul catre birou, dar e total neelegant“, spune Koh Aoki, inginer din Tokyo, intr-un interviu pentru revista Wired. De mult timp observ telefoanele de pe piata japoneza si visez sa folosesc in viitor functiile lor SF – de pilda emisia TV live sau plata electronica prin trecerea dispozitivului prin dreptul ghiseului din magazin. Tehnologiile vor ajunge si pe continentul european, dar va trebui sa mai asteptam cativa ani.

Imi dau seama insa ca, desi un astfel de mobil ar fi potrivit pentru echipajul navetei Enterprise, eu nu as avea ce face cu o multime dintre functiile sale „minune“. In Japonia, telefoanele mobile nu au un design deosebit. Japonezilor nu le pasa de acest lucru, ba nici macar nu pun in discutie calitatea dispozitivului, dar cand vine vorba de functii, cautarea este asidua, desi oamenii obisnuiti nu utilizeaza mai mult de 10% dintre ele. Cultura keitai se rezuma atunci la evaluarea cartii tehnice a aparatului. Cand intra intr-un magazin sa-si cumpere mobil, japonezul compara specificatiile acestuia cu ale altora ca sa stie care este mai puternic, dar nu admira minute in sir designul aparatului, asa cum face europeanul. De pilda, Panasonic P905i depaseste cu mult majoritatea mobilelor europene. Pe ecranul cu diagonala de 3 inci poti vedea emisiuni TV in conditii excelente. Mobilul vine cu receptor GPS incorporat si conectivitate 3G, beneficiind de o camera foto cu rezolutia de 5,1 megapixeli. Mai mult, gadgetul are un senzor de miscare, asa ca te poti distra cu jocuri controlabile prin simpla miscare a telefonului. „Cand le arat telefonul (P905i) unor americani, acestia raman muti de uimire si cred ca nici un japonez nu va cumpara vreodata un iPhone. Asta se datoreaza insa faptului ca mi-am configurat mobilul in asa fel incat sa le arat doar lucrurile interesante“, spune Aoki. Realitatea este totusi alta.

Aoki sustine ca P905i are o multime de defecte. Senzorul de miscare este ingrozitor de lent, asa ca placerea de a utiliza functia respectiva se transforma curand in frustrare. Cat despre TV, la metrou (mijlocul de transport preferat de japonezi) nu ai semnal. Chiar si la suprafata exista probleme cu receptionarea buna a sunetului. Extrem de frustrant poate fi si daca urmaresti de pilda un program de stiri. Aoki mai detine un telefon, Sony W44S, o alta „bijuterie“ incarcata cu zeci de functii, dar recunoaste ca are doar cateva idei vagi despre ce stie sa faca acesta. „Din cand in cand, descopar cate o functie noua prin meniul extrem de complicat“, spune el.Producatorii realizeaza bineinteles absurditatea de a incarca un mobil cu o mie de functii care, luate separat, nu opereaza prea bine, dar sunt prinsi intre dorinta utilizatorilor de a avea gadgeturi cat mai complicate si interesul operatorilor de telefonie, care vor sa controleze complet produsele si serviciile distribuite pentru clienti. „Cel mai important lucru pentru noi este sa le oferim utilizatorilor produse care sa le garanteze o experienta unica“, spune Toshi Kawamura, purtator de cuvant al Sony Ericsson Japonia. Producatorii au ajuns la mana unor operatori de telefonie extrem de puternici, precum NTT DoCoMo, care detine un sistem 3G diferit de cel european, motiv pentru care telefoanele japoneze sunt absolut inutile in Europa. Operatorul decide pana la urma ce aplicatii si functii sunt disponibile in reteaua sa.

Functiile-vedeta sunt extrem de atragatoare, dar sunt specifice retelei operatorului. Daca scoti telefonul acesta din Japonia, el devine o simpla bucata de metal“, spune Aoki. Companiile japoneze detin doar 5% dintre vanzarile globale de telefoane mobile, iar acele procente provin numai din vanzarile locale. Treptat, designul devine si el un aspect care tine de identitatea cumparatorului. Daiji Hirata, directorul financiar al News2u Corporation si creatorul primei retele Wi-Fi japoneze, recunoaste ca schimba telefoanele ca pe sosete, adica mai des decat ar fi necesar. „Mobilul face parte intotdeauna din conversatie. Oamenii il folosesc in orice moment, fie ca vorbesc la el sau doar il ating. Prin urmare, este evident ca devine parte din propria persoana si, la fel ca in cazul obiectelor de imbracaminte, esti judecat in functie de ce telefon detii“, spune Hirata. Nu este totusi deloc clar daca japonezii vor renunta la telefoanele lor complicate pentru a-si cumpara un iPhone. Desi mobilul iPhone are un design extrem de atragator, nu se conecteaza la retelele 3G si beneficiaza doar de o camera cu rezolutia de 2 megapixeli, cand cele mai banale modele japoneze vin deja cu camere de 5 megapixeli. Nici nu mai luam in discutie absenta functiilor de „portofel“ digital si lanterna, care sunt de asemenea prezente in modelele japoneze mai simple. Probabil ca aparatul se va vinde ca un inlocuitor de player audio video iPod sau pur si simplu ca o jucarie, gratie functiilor ecranului multitactil, dar nu va fi niciodata un competitor serios in cultul keitai.

Epilog

Este evident ca mobilul tinde sa preia din ce in ce mai multe functii. A devenit o foarte buna fotocamera, poate indeplini operatiile unei telecomenzi, ba chiar ale unui computer, iar ca instrument de comunicare prin voce sau scris, este neintrecut. Inlocuieste cu succes cartea de credit si, la nevoie, devine cel mai portabil televizor de pana acum. Iti poate spune in orice moment unde te afli si cum sa ajungi acolo unde ti-ai propus. In viitor, mobilul va deveni si cel mai mic videoproiector, dar niciodata nu ne vom multumi „doar“ cu aceste calitati. Intotdeauna ne vom dori mai mult, iar daca vrem sa vedem cum va fi mobilul peste cativa ani la noi, va trebui sa ne uitam la evolutia sa in arhipeleagul nipon.

Functii celebre In Japonia

CODURILE QR
Cel mai interesant trend pentru utilizatorii de telefoane mobile din Japonia este citirea informatiilor cu ajutorul codurilor de bare. In timp ce codurile de bare obisnuite sunt unidimensionale si pot inmagazina doar cateva caractere, cele QR sunt bidimensionale, au forma patrata si pot depozita mult mai multe informatii, de pilda o adresa web sau chiar o intreaga carte de vizita. In momentul in care ii faci acestui cod QR o poza, o aplicatie speciala decodifica mesajul si executa comanda inclusa. In cazul unui link web, telefonul va porni automat browserul si va deschide pagina respectiva de internet. La japonezi, asemenea coduri sunt folosite in special in industria advertising-ului.

PORTOFELUL ELECTRONIC
Poate nu la fel de raspandita, dar de departe mult mai utila, este tehnologia FeliCa, dezvoltata de Sony si de operatorul de telefonie NTT DoCoMo. Cu ajutorul unui mic cip RFID (Radio Frequency Identification) incorporat in mobil, acesta din urma poate sa comunice cu un dispozitiv de citire, asemanator cititorului de coduri de bare pe care il vezi zi de zi in supermagazine. Cand ajungi la casa de marcat, treci telefonul prin dreptul unui asemenea dispozitiv, care incaseaza automat suma pe care o datorezi, debitata din contul tau creat la operatorul de telefonie. Toate datele se afla in acel cip, asa ca nu mai trebuie sa introduci tot felul de coduri PIN sau parole.