Olimpiada antica (III)

Kleomedes din Astypalaia

Arrichion
I
Nero

FACTS
Primii castigatori ai probelor olimpice

• Stadion – Koroibos din Elis (746 i.H.)
• Diaulos – Hypenus din Elis (724 i.H)
• Dolichos – Acantus din Laconia (720 i.H.)
• Hoplitodromos – Damaretus din Herea (520 i.H.)
• Lupte – Eurybatus din Laconia (708 i.H.)
• Box – Onomastus din Smirna (688 i.H.)
• Pankration – Lygadmis din Siracuza (648 i.H.)
• Pentatlon – Lampis din Laconia (708 i.H.)
• Cursele hipice – Pagon din Teba (680 i.H)

Milo din Croton

Se pare ca legenda lui Milo incepuse sa se nasca inca din timpul vietii lui, faptele si recordurile sale fiind mentionate in operele celor mai importanti autori eleni ai vremii: Aristotel, Pausanias si Herodot fiind doar cativa dintre ei. Sursele antice ne vorbesc despre un om cu o putere si o constitutie iesite din comun, care era capabil sa ridice pe umeri un taur matur si sa traverseze cu el in spate o lungime de stadion.

De altfel, acesta parea sa fie si secretul victoriilor sale. Inca din anii adolescentei, Milo se obisnuise sa care in spate, in fiecare zi, un vitel nou nascut, pe o distanta de cativa zeci de metri, obicei pe care il relua odata cu incheierea fiecarei Olimpiade . Si cum Jocurile Olimpice aveau loc odata la patru ani, sportivul ar fi trebuit sa care la debutul unei noi competitii un taur matur ce cantarea, probabil, cateva sute de kilograme.

Multe legende au fost tesute in jurul campionului din Croton. Se spune ca nimeni nu reusise sa il ingenuncheze vreodata la lupte, si asta in conditiile in care mai multi oameni se dovedisera neputinciosi atunci cand trebuisera sa il impinga de pe un scut de fier uns cu ulei. Printre demonstratiile sale preferate se numara aceea in care rupea o funie legata in jurul fruntii, numai tinandu-si respiratia si exercitand presiune asupra vaselor de sange. De altfel, din descrierile antice, Milo pare un barbat caruia ii facea placere sa isi etaleze calitatile fizice iesite din comun. Una dintre probele la care isi supunea adversarii era aceea in care oponentii trebuiau sa ii ia din palma o rodie. Nu numai ca nimeni nu reusise sa ii miste nici macar un deget, dar fructul fragil ramanea neatins in pumnul sau. Statuia care avea sa ii fie ridicata la Atena chiar avea sa il reprezinte tinand in mana o rodie.

Istoriile antice vorbesc si despre moarte eroului datorata, se pare, tocmai bravadelor sale. In drumul spre Croton, Milo ar fi vazut un trunchi urias de copac, crapat si sustinut de pene pentru a ii slabi rezistenta. Dorind sa rupa lemnul doar cu propriile maini, campionul si-ar fi prins antebratul intre cioturile acestuia, fara putinta de a se mai elibera. In aceeasi noapte, el ar fi fost devorat de lupi sau, dupa unele legende, de un leu.

Leonidas din Rodos

Performantele sale sunt cu atat mai remarcabile cu cat, stadion si diaulos erau probe de viteza care necesitau un antrenament special, in timp ce hoplitodromos, era o disciplina dedicata, in special, celor cu o constitutie robusta si o rezistenta destul de mare.
Melankomas

Istoricii il prezinta drept intruchiparea idealului olimpic, un om care reusise sa isi modeleze corpul pana aproape de perfectiune. Poate aceste calitati aveau sa fie cele care sa il duca la inventarea unui stil de box, total neobisnuit. Se spune ca de-a lungul carierei sale, Melankomas nu ar fi primit nici macar o singura lovitura, fara ca el, la randul sau, sa aplice vreuna. Secretul succesului era, fara indoiala, jocul de picioare si rezistenta sporita, cele care i-au permis sa prelungeasca un meci timp de doua zile, pana cand adversarul sau furios ar fi abandonat lupta. De altfel, stapanirea de sine devenise un veritabil mod de viata pentru tanarul sportiv, cel pentru care mancarea, sexul sau bautura era considerate slabiciuni de neiertat.