Snooker, sportul elegantei
Denumirea de snooker era folosita initial pentru a lua in deradere pe ofiterii care pierdeau la masa de joc, termenul fiind recunoscut drept unul aplicat tinerilor recruti fara nici un fel de experienta. Snooker va deveni insa numele sub care noul sport va cunoaste celebritatea.
In ciuda popularitatii sale, jocul nu va fi recunoscut de Academia Britanica de Biliard decat in 1900, conservatorii englezi privind cu reticenta schimbarile aduse jocului clasic.
Cu toate acestea, snooker-ul se va afirma ca sport dominant in fata celorlalte versiuni si va cunoaste aprecierea internationala in 1927, atunci cand legendarul jucator Joe Davis va organiza primul campionat mondial.
Joe Davis avea sa castige aceasta prima editie precum si pe celelalte 14 (intre 1941 si 1945 nu s-au disputat turnee), fiind campion absolut pana in 1946, momentul retragerii sale. Intr-o finala celebra din 1940, Joe isi va intalni fratele, Fred Davis, pe care il va invinge in urma unui meci extrem de disputat, incheiat cu scorul de 37-36.
Desi in ani 50-60, jocul va cunoaste un declin puternic, revirimentul acestuia avea sa se produca neasteptat odata cu aparitia televiziunii color. Dorind sa demonstreze potentialul acestui nou tip de televiziune, BBC alege sa transmita un turneu de snooker numit Pot Black, contrastul dintre masa de joc verde si bilele colorate fiind considerat perfect de catre producatori.
Succesul emisiunii este enorm, aceasta devenind, in scurt timp, una dintre cele mai populare transmisii BBC.
Audientele inregistrate de snooker depasesc cu mult orice asteptare odata cu televizarea integrala a campionatului mondial din 1978. Ultimii 30 de ani vor confirma statutul de sport-vedeta al snoker-ului, majoritatea turneelor fiind televizata in prime-time.
Un moment de referinta in istoria acestui sport, il reprezinta finala campionatului mondial din 1985, cea disputata intre triplul campion mondial al momentului Steve Davis si mult mai putin titratul nord-irlandez Dannis Taylor. Finala, jucata pe sistemul „cel mai bun din 35 de partide”, avea sa dureze 14 ore si 50 de minute , record absolut la un astfel de meci. Jocul avea sa se decida in ultima partida, la scorul de 17-17, moment in care pe masa de joc se mai afla o singura bila. Taylor avea sa castige dupa un final dramatic o finala incheiata mult dupa miezul noptii, si urmarita pana la final de nu mai putin de 19 milioane de telespectatori numai in Marea Britanie.
Fiind, multa vreme, apanajul jucatorilor din Marea Britanie, Irlanda si a tarilor din Commonwealth, snookerul tinde sa devina un joc cosmopolit, tot mai multi jucatori talentati din tari precum China sau Thailanda facandu-si loc in clasamentul celor mai buni. Sunt elocvente exemplele lui Ding Junhui ( castigator al campionatului Chinei in 2005, al campionatului Marii Britanii in 2005 si al masters-ului Nord Irlandez in 2006), Supoj Saenla, Liu Song sau James Wattana.