Bucatarul indragostit

Dar cel mai profund lucru pe care-l poate face un gastronom este nu sa ofere mancaruri si sentimente alese, ci sa le produca el insusi, sa le aduca ofranda cu ale sale experte manute in templul iubirii care, de la o civilizatie la alta, se numeste bucatarie, biblioteca, dining, living sau dormitor. Dragostea nu dureaza decat cel mult trei ani daca focul acestui athanor, care este plita sau aragazul, nu este intretinut constant cu subtile dovezi de devotiune. Eu fac asta dimineata de dimineata, scandalizand deopotriva frigiderul si camara cu combinatii imprevizibile ale ingredientelor culese trudnic din piata, de la hypermarket sau, dupa sezon, din gradina personala. Multumirea de a-mi sti iubita satula imi tine de hrana sufleteasca pana in zorii zilei urmatoare, cand cea dintai erectie a imaginatiei mele ii este, din nou, dedicata.
Exegi monumentum! A arhitectura savant savori, miresme si nobile damfuri te apropie, prin iubire, de dumnezeire. Faci lumea din nou, o posezi, ti-o asumi plenar, apoi o impartasesti. Miracolul se va intampla din nou, reintrupandu-se intr-un sufleu, o musaca sau o tarta. Vei vedea cum lumea creste, indragostita de propria-i blasfemie, asemenea unui aluat in care ai picurat esentele…

P.S. Dupa cum vedeti, orice propunere de a trata editorial gastronomia ma impinge la mici deliruri erotice. O fi bine, o fi rau?!? Mananc – nu plang. Mananc – nu plang. Mananc. Gatesc. Exist.

Foto: Victor Ciupuliga