No country for old men

Povestea se deplaseaza intre vanatoarea asidua pe care Anton o duce impotriva curajosului texan si eforturile molatice ale serifului interpretat de Tommy Lee Jones de a pune capat sirului de cadavre si de a-si salva ultima speranta in aceasta lume. Aici trasaturile westernului se disloca si se schimonosesc intr-un episod deprimant care tine sa sublinieze la sfarsit posibilitatea extrem de fragila a unei aventuri reusite. Aici reuseste "No Country For Old Men" sa destrame vechile povesti despre dreptate si sa impinga mai departe limitele binelui dar mai ales ale raului.

S-ar putea spune chiar ca filmul fratilor Coen este apogeul evolutiei westernurilor. Avem pe de-o parte, filmele in care eroul negativ este mai degraba un hot marunt sau un pistolar neinfricat si avem acest western contemporan, in care eroul "pozitiv" nu e nici el usa de biserica, seriful nu e intruchiparea justitiei iar pistolarul neinfricat este un ucigas cu sangele mai rece decat azotul lichid, care pare sa lase totul in intuneric pe unde trece. Mai mult decat un personaj, Anton Chigurh e o forta care nu se lasa invinsa, nu accepta compromisuri si nu e deloc pregatita sa cedeze spatiul vreunui strop de lumina. Iar aceasta forta este ceea ce-l impinge pe serif sa se uite in jur si sa depuna armele in fata acestei plagi malefice.

La un moment dat in timpul filmului, Carson Wells, personajul lui Woody Harrelson intreaba: "Cat de rau e Anton Chirgurh? In comparatie cu ce, cu ciuma bubonica?" Anton Chirgurh este ciuma bubonica, este boala care rapune orice forma de viata acolo unde se instaleaza si care usuca si sluteste lumea. Si desi la intervale regulate filmul pare sa ofere cate o urma de speranta intru un eventual, cat de cat "happy end", genericul incheie povestea intr-o cusca a deznadejdii. Nu mai exista un taram pentru oamenii batrani, o tara neatinsa de aceasta maladie a raului.