Reviste (iunie)
Limbile moarte incep sa miste, La Recherche nr. 408, mai 2007
Dosarul acestui numar trateaza o problema labirintica de vasta intindere, care nu a dat si nu da pace cercetatorilor, lingvisti, arheologi si informaticieni laolalta: scriiturile inca nedescifrate ale unor civilizatii stravechi. Chiar daca studiul limbilor moarte s-a impotmolit de multe ori, metodele de decodificare nu inceteaza sa progreseze, fie pe calea comparatismului, atunci cand este vorba despre texte bilingve (in genul celebrei pietre Rozetta, al carei talc a fost gasit de Champollion), fie pe calea tehnicilor arheologice, care ingaduie cunoasterea aprofundata a contextului descoperirilor. Cateva dintre solutiile aflate la indemana epigrafistilor sunt sugerate de bine documentatii redactori ai revistei. Limba meroitica, bunaoara, utilizata incepand cu anul 200 i.Hr. in Sudan, are doua scriituri, una hieroglifica si alta cursiva. Desi semnele i-au fost descifrate de catre egiptologul Francis Griffith, limba misteriosilor faraoni negri a ramas de neinteles. Deoarece este improbabil sa fie descoperite de acum inainte niste texte bilingve, singura speranta se bizuie pe compararea cu limbile vii din aceeasi familie, prezente (oral, nu si in scris) in zona Ciadului, Sudanului si Eritreei. O alta situatie este cea a aztecilor. Ei scriau asociind niste unitati grafice – glifele – cu niste personaje. Se constituiau astfel doua nivele de lectura, care nu aveau sens decat impreuna. In prezent nu exista nicio marturie/amintire privind scriitura pictografica (eradicata complet de conchistadorii spanioli), desi limba aztecilor inca este vorbita in Mexic. De aceea, singurul suport tehnic in actiunea de interpretare a documentelor este recursul la uneltele informatice, de pilda la programul CHACHALACA (a sporovai, a vorbi mult), care permite o analiza morfologica a retranscrierii in caractere latine a limbii nahuatl.
Om trai si-om vedea!, New Scientist nr. 2601, aprilie 2007
Majoritatea protezelor vizuale sunt niste implanturi facute in spatele retinei, care stimuleaza celulele nervoase si genereaza senzatii vizuale la nivelul creierului. Functionarea lor presupune alcatuirea unei harti detaliate a locurilor in care apar fosfenele (senzatiile vizuale) in creier, ca raspuns la stimularea electrica a unei anumite celule nervoase. Odata harta completata, imaginile digitale pot fi convertite in impulsuri electrice care ingaduie orbilor sa „vada“. La pacientii care nu poseda suficienti neuroni retinali, acest procedeu nu poate fi insa aplicat. De aceea, cercetatorii de la Harvard Medical School au creat o noua solutie: implantarea electrozilor direct in cortexul vizual.
Chinurile puterii, Ca m’interesse nr. 315, mai 2007
„Viata sefilor de stat si a actorilor politici nu este deloc linistita“, spune Laurent Samuel, autorul unui top copios ilustrat al „accidentelor de munca“ suferite de politicieni de pe toate meridianele. Iata doua dintre ele. Atunci cand, pe 18 martie 2003, se pregatea sa anunte sprijinul tarii sale pentru interventia in Irak, premierul danez Anders Fogh Rasmussen a fost bombardat cu vopsea rosie de catre un activist pacifist. „O sa aveti sange pe maini!“, i-a strigat turbulentul. Iata insa si o situatie mai usor de inghitit. In timpul unei reuniuni de la Fortaleza (Brazilia), o militanta a Uniunii Femeilor din Ceara i-a aruncat in fata lui Ricardo Berzoini, ministrul Sigurantei Sociale, o tarta cu crema.