Muntii Supremei Armonii
Conform credintelor taoiste, Tao este asociat cu Natura, care materializeaza conceptul de Tao fara insa a se confunda cu el la nivele superioare de vibratie si energie. Ca un amanunt interesant, taoistii cred de mii de ani ca timpul este ciclic, nu linear cum sustin occidentalii. Culmea este ca ultimele studii stiintifice le dau dreptate inteleptilor chinezi…Cartea de capatai a acestei fascinate doctrine spirituale este Tao Te Ching, Cartea despre Cale si Armonie, scrisa de inteleptul Lao Zi in urma cu peste 2.600 de ani. Ea cuprinde o serie de precepte si maxime privitoare la raportul omului cu Natura. O alta lucrare de egala importanta o constituie culegerea de aforisme ale inteleptului Chuang Tseu.
Muntele unde oamenii devin Zei…
Templele si manastirile de aici au devenit cunoscute drept adevarate centre academice, unde se invata practici stranii din zona de granita a cunoasterii umane. In general, aici se cerceteaza si se insusesc artele martiale chinezesti, meditatia, agricultura taoista, caligrafia, pictura si medicina traditionala.
Muntii nu au ramas prea mult timp in afara atentiei autoritatilor. Astfel, in urma cu mai bine de 2.000 de ani, un imparat din dinastia Han a fost fascinat de ambianta lor, pentru ca, pe vremea dinastiei Tang (607-907 e.n.), sa fie construit aici primul centru monastic: Templul celor Cinci Dragoni. Razboiul cu mongolii a distrus o mare parte dintre constructiile taoiste, dar, sub domnia dinastiei Yuan (1271-1368), acestea au fost refacute si, in plus, s-au ridicat temple noi, de diferite marimi, pe 36 de stânci, de-a lungul intregului munte. In anul 1286, un edict imperial a transformat majoritatea templelor in palate.
In timpul dinastiilor Wei si Jin, China a fost teatrul a numeroase confruntari armate, iar Muntii Wudang au devenit adaposturi pentru cei care se refugiau din calea vitregiilor vremii. Multe oficialitati si oameni politici au renuntat atunci la traiul lumesc, petrecandu-si restul vietii in meditatie si solitudine. Aici, marele maestru Chang Sanfeng, in urma meditatiilor, viziunilor si experimentelor intreprinse, a elaborat una dintre cele mai esoterice arte martiale interne, Taijiquan. Conform adeptilor acestei Cai, practicarea Taijiquan-ului confera nu doar o metoda de autoaparare, ci si armonizarea tuturor componentelor fiintei umane, odata cu asigurarea unei sanatati de fier si a unei longevitati de invidiat. Exista si astazi o maxima care confirma asta: „Unde exista Taijiquan, exista munti.“
Unele practici ale alchimiei interne taoiste conduc intr-un final chiar la obtinerea nemuririi fizice – sau cel putin asa afirma initiatii acestei doctrine. Ei il au drept model pe Zhen Wu, un suveran chinez care, conform legendei, a meditat pe cel mai inalt pisc din Wudang pana a atins desavarsirea spirituala si s-a ridicat la ceruri, devenind un zeu viu in panteonul taoist.
Nemuritori si luptatori, alchimisti si intelepti
In anul 1994, UNESCO a inscris complexul de constructii din Muntii Wudang pe lista patrimoniului mondial care necesita protectie si conservare totala. Acest fapt confirma valoarea exceptionala a zonei, devenita o mostenire culturala a Chinei de ieri si de astazi.
Stilul celor 25 de ani
Chinezii impart artele martiale in doua mari categorii: Weijia, care se ocupa de aspectul extern al practicii, fiind caracterizate prin miscari puternice, viguroase si prin explozii de energie; si Neijia, interne, in care miscarile corpului sunt line si pline de subtilitati, urmarindu-se cultivarea si armonizarea energiei. Intre artele din curentul Neijia, se distinge Taijiquan, un stil de lupta foarte complex, plin de intelesuri esoterice. Pentru stapanirea secretelor acestei arte, marii maestri recomanda studiul intens, sub indrumarea unui expert, pe o perioada de cel putin 25 de ani…
Foto: Stelian Pavalache