Jihad, un termen folosit adesea eronat în Occident. Ce înseamnă de fapt?
Termenul „jihad” înseamnă în religia islamică un efort sau luptă merituoasă. Definiția exactă a cuvântului „jihad” depinde de context. Termenul a fost de multe ori tradus eronat în Occident ca „război sfânt”. Jihad, în special în sfera religioasă și etică, face referire în principal la lupta umană de a promova binele și a preveni răul.
În Coran, jihad este un termen cu numeroase sensuri. În perioada Meccan (aproximativ 610–622 e.n.), atunci când profetul Mohamed a primit revelații despre Coran la Mecca, accentul era pus pe dimensiunea internă a jihadului, denumită șabr, care se referă la practica „toleranței răbdătoare” de către musulmani în fața vicisitudinilor vieţii şi faţă de cei care le doresc rău.
Coranul vorbește, de asemenea, despre desfășurarea jihadului împotriva mecanilor păgâni în timpul perioadei Meccan (25:52), implicând o luptă verbală și discursivă împotriva celor care resping mesajul Islamului. În perioada Medinan (622–632), în timpul căreia Mahomed a primit revelații coranice la Medina, a apărut o nouă dimensiune a jihadului: lupta de autoapărare împotriva agresiunii persecutorilor mecani, numită qitāl.
De ce au fost numite jihaduri războaiele împotriva non-musulmanilor?
De-a lungul istoriei islamice, războaiele împotriva non-musulmanilor, chiar și atunci când au fost motivate de temeri politice și seculare, au fost numite jihaduri pentru a le acorda legitimitate religioasă. Aceasta a fost o tendință care a început în perioada Omayyade (661–750 e.n.). În vremurile moderne, acest lucru a fost valabil și pentru secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Africa musulmană de la sud de Sahara, acolo unde cuceririle religioase-politice erau văzute ca jihaduri, cel mai notabil fiind jihadul lui Usman dan Fodio, care a înființat califatul Sokoto (1804) în ceea ce este acum nordul Nigeriei.
Războaiele afgane de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului XXI au fost, de asemenea, considerate de mulți ca fiind jihaduri, mai întâi împotriva Uniunii Sovietice și a guvernului marxist al Afganistanului și mai târziu împotriva Statelor Unite ale Americii. De atunci, extremiștii islamiști au folosit noțiunea de jihad pentru a justifica atacuri violente împotriva musulmanilor pe care îi acuză de apostazie, potrivit Britannica.
Spre deosebire de astfel de extremiști, un număr de gânditori musulmani moderni și contemporani insistă pe o lectură holistică a Coranului, acordând o mare importanță restricției impuse de Coran pentru activitatea militară la autoapărare ca răspuns la agresiunea externă. Această lectură duce, în continuare, la ignorarea multor hotărâri clasice în privința războiului făcute de juriștii musulmani premoderni ca fiind inaplicabile în perioada modernă din punct de vedere istoric.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Ce este Coranul, textul considerat de musulmani „cuvântul lui Dumnezeu”?
”Peţitoarea jihadiştilor”. Cum a ajuns o studentă britanică membru ISIS, în Siria
Abubakar Shekau, liderul Boko Haram, forțat de Stat Islamic să-şi curme propria viaţa