Cine a inventat șahul? Istoria unui joc îndrăgit de majoritatea

Șahul este unul dintre cele mai populare și îndrăgite jocuri din lume. Organizația Națiunilor Unite  estimează că aproape 605 milioane de oameni de pe tot globul sau aproximativ 8% din populația lumii, îl joacă în mod regulat.

În timp ce unele jocuri ajung pierdute în obscuritate după ce au petrecut câțiva ani pe rafturile magazinelor, șahul a supraviețuit testului timpului. Jocul a primit, de asemenea, un impuls dat de seria Netflix din 2020, „The Queen’s Gambit”.

Acest lucru a dus la o explozie a achizițiilor de șah, platformele dedicate de comerț înregistrând o creștere cu 215%  a vânzărilor de seturi de șah în săptămânile de după lansarea producției televizate, indică Live Science.

Care este originea șahului?

Originile specifice ale acestui joc sunt greu de determinat cu exactitate, mai ales prin raportare la vechimea șahului. Și, deși nu există o singură persoană care să poată fi creditată ca fiind unicul creator al șahului, majoritatea istoricilor cred că jocul își are originea în India.

„Deși există unii indicatori istorici care plasează șahul în India mai devreme decât în Orientul Mijlociu, lingvistica poate avea un cuvânt de spus”, declară  Kenneth W. Regan, un maestru internațional de șah și profesor asociat de informatică și inginerie la Universitatea din Buffalo din New York. „Cuvântul modern „shatranj”, folosit atât în farsi, cât și în arabă, derivă în mod clar din sanscritul „chaturanga”,” a spus Regan. „Și aceasta este „chatur”, rădăcina latinului „quattuor”, însemnând patru, plus „anga”, adică membre.”

Denumirea sanscrită „chaturanga” se traduce aproximativ prin „patru membri ai unei armate”, conform Dicționarului de etimologie online, cei patru membri fiind elefanți, cai, carele și soldați de infanterie. Primele iterații de șah, inclusiv cea mai veche versiune cunoscută, care datează din 760 d.Hr., conțineau piese de car și de elefant. Acestea au fost în cele din urmă înlocuite de turn și, respectiv, episcop.

Mai multe iterații ale aceluiași joc

În timp ce un singur individ nu poate fi numit inventator al șahului, o legendă străveche, o fabulă care nu trebuie luată literal, îl numește pe marele vizir Sissa Ben Dahir drept inițiatorul jocului. Conform poveștii, el i-a dăruit prima tablă de șah regelui Shirham al Indiei, dar având în vedere că cea mai veche referință scrisă a acestei povești este din 1256, este foarte probabil ca aceasta să nu fie doar apocrifă, dar să nu aibă nicio bază în realitate.

Cu toate acestea, nu toți istoricii sunt de acord că șahul își are originea în India. Într-un eseu din 1996, jucătorul de șah și istoricul spaniol Ricardo Calvo (care a murit în 2002) a scris că „cu siguranță a fost inventat în Iran”, o concluzie la care sa ajuns în mare parte în baza faptului că literatura persană veche menționează șahul anterior.

Consensul general rămâne însă că jocul a fost inventat în India. Într-adevăr, susținătorii poveștii de origine persană tind să fie din Iran și, prin urmare, s-ar putea să nu fie complet imparțiali. „Nu există dovezi credibile că șahul a existat într-o formă care se apropie de jocul modern înainte de secolul al VI-lea”, indică Britannica. De atunci, jocul a evoluat, cu diferite culturi introducând atât schimbări minore, cât și majore de-a lungul secolelor.

Când a fost inventat șahul?

„Toate culturile regionale majore, cele suficient de bogate și unificate pentru a se extinde geografic, au avut propriile lor forme de șah”, a spus Regan, observând că unele versiuni erau mai bune decât altele. „Jocurile arabe de pe tabla de orice dimensiune erau destul de laborioase”, a spus el. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că piesele nu au fost la fel de agile sau dinamice precum sunt astăzi și, ca urmare, multe jocuri s-au încheiat la egalitate.

În timp însă, șahul a devenit mai standardizat. Regan a subliniat influența matematicianului din secolul al XV-lea, Luca Pacioli, care a scris „De ludo schacorum” („Despre jocul de șah”). Manuscrisul, care a devenit cunoscut și sub numele de „Schifanoia” („Boredom Dodger”), s-a impus rapid ca o biblie de șah, codificând în esență un joc care, până în acel moment, fusese supus unei multitudini de variații regionale.

„Șahul este un joc de care te poți bucura la mai multe niveluri de competență”, a spus Regan. „Vorba este: Șahul este un iaz în care o pasăre poate bea și un elefant se poate scălda”.

Vă mai recomandăm și:

Un robot a rupt degetul unui copil, în timpul unui campionat de șah. „Asta nu este bine”

Test de cultură generală. Cum se numește vântul uscat și fierbinte care străbate deșertul Sahara?

Cercetătorii vor să folosească Soarele ca pe un telescop gigantic pentru a căuta extratereștri

Rechinii sunt mai „bătrâni” decât dinozaurii. Care este secretul nemuririi acestor prădători?