Simulările computerizate oferă o posibilă explicaţie pentru orbitele excentrice ale exoplanetelor gigantice

Astronomii de la Universitatea California, Santa Cruz (UC Santa Cruz), Statele Unite ale Americii, au rulat o serie de simulări computerizate pentru a înţelege modul în care exoplanetele gigantice ajung să fie plasate pe oribite eliptice excentrice, notează Phys.

Interacţiunile dintre planetele unui sistem solar pot duce la situaţia în care unele dintre acestea să fie puse pe orbite eliptice în jurul stelei sau chiar în afara sistemului solar respectiv. Observaţiile astronomice au arătat că planetele mici sunt cele mai susceptibile unor astfel de situaţii. Totuşi, au fost înregistrate multe cazuri în care planetele gigante gazoase  prezentau astfel de orbite excentrice. Astfel de observaţii care par că funcţioneză împotriva logicii comune  au ridicat o serie de întrebări în mediul ştiinţific.

„O planetă uriaşă nu este la fel de uşor de mutat pe o orbită excentrică ca o planetă mai mică, dar dacă există mai multe planete uriaşe aproape de steaua gazdă, interacţiunile lor gravitaţionale duc, cel mai probabil, la o serie de orbite eliptice”, explică Renata Frelikh, expertă în astronomie şi astrofizică a UC Santa Cruz.

În cadrul acestui studiu au fost efectuate câteva sute de simulări, în care sistemele solare aveau cel puţin 10 planete, cu orbite circulare şi mase variabile. Cercetătorii au „urmărit” evoluţia acestora de-a lungul a 20 de milioane de ani şi au observat că diferite instabilităţi au dus la coliziuni între planete, care fie au dus la distrugerea acestora, fie la formarea unor planete mai mari; apariţia orbitelor eliptice şi chiar „expulzarea” unor plaete din sistemele în care s-au format.

Analizând datele oferite de către aceste simulări, Frelikh şi colegii acesteia au ajuns la concluzia că acele sisteme solare care în momentul formării prezentau cele mai mari mase erau cele în care apăreau cele mai multe planete gigant şi, din interacţiunile acestora, orbitele excentrice.

Studiul a fost publicat în The Astrophysical Journal.

Citeşte şi: