Starletele care au adus faimă Germaniei naziste. Ce s-a întâmplat după ce populara Renate l-a refuzat pe Hitler – FOTO+VIDEO

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Goebbels a manipulat publicul german prin crearea unor filme care ”amorţeau” populaţia cu comedii şi filme muzicale. Populaţia era ”spălată pe creiere” pentru a începe să creadă în idealurile naziste.

Începând cu anul 1939, filmele americane au fost interzise, în schimb, a crescut cererea pentru filmele produse de Universum Film-Aktien Gesellschaft (UFA), care era studioul principal controlat de Partidul Nazist.

Aceste schimbări de propagandă au făcut ca lucrurile să decurgă mai trist pentru starletele germane. Actriţele care au refuzat să se alăture Partidului Nazist au fost trecute pe lista neagră a industriei filmului german. Multe alte actriţe au fugit din ţară, construindu-şi carierele în alte părţi ale Europei. Unele au ajuns la Hollywood.

Cu toate acestea, pentru câteva femei, banii promişi şi faima au fost de ajuns pentru ca ele să-şi abandoneze valorile morale, iar în unele cazuri au îmbrăţişat convingerile naziste cu uşurinţă. Câteva dintre destinele actriţelor germane din acea perioadă sunt prezentate mai jos:

5. Renate Muller

A fost una dintre cele mai populare actriţe din Germania pe tot parcursul anilor 1920 şi ’30. Când naziştii au ajuns la putere, Joseph Goebbels a încercat să o cupleze cu Hitler. Renate a refuzat oferta de a deveni amanta lui Adolf şi a mai refuzat să se filmeze după scenariile de partid.

Goebbels, neînţelegând de ce o femeie frumoasă poate refuza oferta popularităţii, a făcut în aşa fel încât Gestapo să o urmărească.  A fost descoperit că ea era îndrăgostită de un bărbat evreu. Din cauza persecuţiei germane, iubitul lui Muller a fugit în Anglia pentru propria lui siguranţă. Renate a încercat să-şi viziteze iubitul în Marea Britanie, dar a fost împiedicată să iasă din ţară de către Gestapo.

Goebbels a continuat să o preseze pentru a juca în cel puţin un film de propagandă nazistă. După multe ameninţări, în cele din urmă, ea a fost de acord să joace rolul unui jurnalist în Togger, un film anti-semit.

La scurt timp după ce fimul a apărut, actriţa a mers la spital pentru investigaţii medicale … unde a şi căzut sau a fost aruncată de la un geam de la etajul trei. Circumstanţele decesului actriţei Renate Muller,  în vârstă de 31 de ani, sunt încă învăluite în mister. Un film desprea viaţa ei, Liebling der Götter (Dulceaţă zeilor), a apărut în 1960.

 4. Zarah Leander

Era cunoscută pentru vocea ei puternică, profundă. Era înaltă, cu umeri laţi care îi confereau un aer masculin. Chiar dacă ea făcea filme populare în Suedia, naziştii nu au fost, iniţial, dornici s-o folosească pentru filmele germane. Dar, după ce producătorii de la Hollywood au început să prezinte interes pentru actriţa Zarah Leander, Joseph Goebbels în cele din urmă i-a propus un contract de filmare cu UFA.

Lucrând pentru UFA, Zarah a devenit celebră şi bogată. Dar chiar şi aşa Goebbels a asigurat tot necesarul ca ea să nu poată părăsi Germania. Zarah ar fi vrut să trimită bani în Suedia, unde avea o casă, dar naziştii au plătit-o în mod intenţionat în mărci germane în loc de coroane suedeze, în speranţa că banii o vor forţa să rămână pe loc. Goebbels chiar i-a oferit un imens conac dacă actriţa jura să renunţe la cetăţenia suedeză şi devenea un german, dar ea a refuzat să-şi abandoneze casa şi ţara ei.

În 1943, casa lui Zarah din Germania a fost aruncată în timpul unui raid aerian. Atunci actriţa a avut posibilitatea să fugă înapoi în Suedia.

În autobiografia ei, intitulată Es War so Wunderbar!, Zarah face mai multe destăinuiri despre şederea ei în Germania nazistă. În 1986, a apărut un documentar numit My Life, care oferea detalii intime despre Zarah Leander.

3. Kristina Soderbaum

La începutul carierei sale, Kristina Soderbaum s-a căsătorit cu Veit Harlan, regizorul preferat al lui Joseph Goebbels. Desigur, prietenia lui Goebbels cu soţul ei a făcut-o pe Kristina star. Ea a jucat întotdeauna rolul pentru o nemţoaică perfectă: modestă, sentimentală şi mereu gata de sacrificii. Ea a devenit repede iubita germanilor.

În 1940, ea a jucat într-un film numit Jud Suss, unul dintre filmele cele mai antisemite lansate vreodată de UFA. Ideea filmului se învârte în jurul personajului Kristinei, o fată logodită cu iubirea vieţii ei. Cu toate acestea, un bărbat evreu o violează, iar prietenii lui îi torturează logodnicul. Brutalitatea, violenţa şi pierderea virtuţii o determină pe tânăra femeie să se sinucidă prin înec. Acest film a contribuit la un nou val de ură faţă de evrei.

Nu a fost o coincidenţă faptul că Goebbels şi Hitler au planificat să lanseze acest film imediat înainte de a anunţa planul de a trimite evreii în lagărele de concentrare. Mulţi oameni consideră că Kristina Soderbaum este parţial responsabilă pentru soarta a milioane de oameni care au murit în timpul Holocaustului.

2. Kathe Von Nagy

A fost una dintre puţinele actriţe cu caracteristici de bază non-germanice care au avut succes în filmele naziste. Ea a crescut într-o familie bogată din Ungaria, a studiat limba franceză şi germană şi admira artă. Ea a fost un scriitor care a fost publicat la Budapesta, dar se plictisise destul de repede de acest ritm şi de faptul că-şi ajuta familia la afaceri, aşa că a început să joace în filme mute în timpul anilor ‘20.

Primul ei soţ, Constantin J. David, era evreu, dar a trăit în Italia, aşa că a fost scutit de soarta altor evrei germani. Din moment ce Kathe era deja o actriţă cunoscută, ea pur şi simplu a continuat să filmeze când naziştii au preluat controlul.  

Spre deosebire de multe alte actriţe care au fost sub urmărire, Kathe a fost liberă să călătorească în lume, filmând atât în ​​Franţa, cât şi în Italia, alături de soţul ei.

1.  Heidemarie Hatheyer

Ea a devenit celebră datorită rolului din Ich klage (Eu acuz), un film în care a jucat rolul unei femeie diagnosticate cu scleroză multiplă. În film, Hatheyer şi soţul ei fictiv au decis că ea ar trebui să se otrăvească. În acest fel, ea va muri în pace în loc să trăiască o viaţă plină de durere şi suferinţă.

Restul filmului este o conversaţie, în timp real, într-o sală de judecată plină de doctori, avocaţi şi judecători. Toţi dezbat dacă vinovat pentru crimă ar fi trebuit considerat bărbatul femeii. Această scenă este declarată a fi una dintre cele mai eficiente scene din filmele de propagandă nazistă, deoarece până la urmă ei decid că eutanasia este etică, o decizie care a justificat programul nazist T4. Această politică nazistă a ordonat uciderea în masă a persoanelor cu handicap şi boli terminale din întreaga ţară.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, Ich klage a fost interzis. Cu toate acestea, performanţa lui Heidemarie a fost cu adevărat convingătoare, iar abilităţile ei de actorie au contribuit la nenumărate decese. Filmul este considerat una dintre cele mai periculoase piese de propagandă nazistă create vreodată.

Sursa: Listverse

Vă recomandăm şi aceste articole: