Opere de artă de mare valoare cu defecte bizare pe care nu le-ai observat până acum – FOTO

Fiecare actor care afirmă că este şi muzician, de fapt nu este. Însă uneori un geniu al artei are un punct slab chiar în domeniul lui.

• Max Born, părintele mecanicii cuantice. Câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică
• Piotr Ilici Ceaikovski, cel mai popular compozitor rus din istorie. Autorul operelor „Frumoasa din pădurea adormită”…

5. Botticelli nu se pricepea la desenatul picioarelor

Naşterea lui Venus este una dintre faimoasele picturi din toate timpurile, dar după ce priveşti atent detaliile lucrării, vei observa ceva în neregulă. Serios, fiecare picior din lucrare arată devastator.
Fiecare personaj are o pereche grotească de picioare, cu o structură osoasă foarte neobişnuită. Poţi crede că Botticelli nu avea destulă experienţă când a pictat asta şi că a petrecut mai mult timp după pentru a se perfecţiona, dar problema cu picioarele este evidentă.

Avem chiar şi câteva dovezi că Botticelli era frustrat de acest lucru. În timp ce îşi restaura pictura Saint Francis Of Assisi With Angels, analiştii i-au arătat numeroasele erori pe care le-a făcut la picioarele sfinţilor.

 A pictat deasupra lor iar şi iar în disperare pentru a le face să arate cum trebuie şi, dacă ne chinuim puţin, ne putem imagina de câte ori şi-a aruncat paleta în perete.

4. Arhitecţii medievali nu ştiau ce fac

Câteva clădiri din Epoca de Mijloc care au supravieţuit numeroaselor cruciade şi celor două războaie mondiale reprezintă imaginile abilităţilor artistice ale arhitecţilor de atunci. Ne-au făcut să ne rugăm pentru zilele în care arhitecţii să pună pasiune în munca lor, în loc să ne încarce oraşul cu diferite „cutii de pantofi uriaşe cu geamuri”.

Însă faptul că unele clădiri sunt încă în picioare reprezintă un miracol. La o privire mai atentă, multe clădiri seamănă cu un set de Lego pe care cineva l-a construit fără să citească instrucţiunile.

Putem lua ca exemplu Catedrala Canterbury, unde masonii au început să construiască o arcadă şi un stâlp în acelaşi colţ înainte să-şi dea seama de eroare, iar în loc să o repare, au lipit un afiş peste greşeală atunci când a venit inspectorul.

 3. Simbolurile religioase din Neon Genesis Evangelion au fost făcute pe loc

Dacă ai crescut în anii ’90, poarta către animeuri era Sailor Moon sau Dragonball Z. După urma treaba serioasă, precum Neon Genesis Evangelion, când realizai pentru prima oară că poate fi vorba de artă. Seriile erau completate cu mai multe imagini religioase – de la titlul în sine, până la faptul că „îngerii” giganţi creau crucifixuri din lumină pe cer când mureau, până la arma denumită „Spear of Longinus”.

 La fel ca toată arta bună, povestea nu are niciun sens şi nu oferă niciodată un răspuns direct referitor la nimic. Însă fanii şi criticii au dezbătut înţelesurile timp de zeci de ani. Poţi întreba pe oricine – simbolismul din Evangelion este atât de subtil şi de profund încât toţi avem nevoie de o diplomă în teologie măcar pentru a începe să îl înţelegem.

Dacă îl întrebi pe regizorul seriei, Kazuya Tsurumaki, îţi va spune că este vorba despre roboţi care lovesc monştri şi apoi se va uita ciudat la tine când îi vei vorbi despre filosofie. Toate acele simboluri biblice? Toate acele metafore profunde şi religioase? Sunt alcătuite din cuvinte şi imagini pe care scriitorii (niciunul din ei creştin) le credeau cool.

 După spusele lui Tsurumaki: „Sunt multe spectacole cu roboţi giganţi în Japonia şi noi voiam ca povestea noastră să aibă o temă religioasă. Deoarece creştinismul este o religie neobişnuită în Japonia, am crezut că o să fie misterios. Nimeni din echipa care a lucrat la Eva nu este creştin. Nu este vorba despre nimic legat de creştinism în show, noi doar am crezut că simbolurile creştinismului arată cool.”

2. Cel care a scris Robinson Crusoe este recunoscut pentru pauze

Robinson Crusoe a fost inspirată de la Gulliver’s Travels şi Lord of The Flies până la Gilligan’s Island şi Lost. Este una dintre cele mai publicate cărţi din istorie. Ceea ce este amuzant având în vedere că, probabil, conţine mai multe pauze decât orice altă carte.

Într-o scenă, Crusoe decide să înoate dezbrăcat până la un vas scufundat (Pag53-54 „I pulled off my clothes…and took the water.”) şi odată ajuns acolo se gândeşte să îşi umple buzunarele cu mâncare („I went to the bread-room and filles my pockets with biscuit…I had the mortification to see my coat, shirt, and waistcoat…swim away; as for my breeches…I swam on board in them, and my stockings.”) Ceea ce nu are pic de sens.

În unele capitole se spune că Crusoe tânjeşte după luxul de a scrie cu cerneală. În alte capitole, el scrie în jurnalul său cu cerneală, fără să spună de unde o are. Într-un alt moment, îşi doreşte să aibă o ţeavă, uitând că, mai devreme, a specificat că a salvat o ţeavă de pe navă.

1. Oamenii peşterilor înţelegeau mişcarea mai bine decât o facem noi

 Într-un studiu făcut în 2014, oamenii de ştiinţă au descoperit că, pe parcursul istoriei omenirii, în majoritatea portretelor oamenii alergau sau mergeau prin întinderea mâinii de pe aceeaşi parte cu piciorul din faţă. De fapt nimeni nu merge aşa.

A fost dovedit că oamenii peşterilor înţelegeau mai bine poziţia picioarelor, atât pentru oameni cât şi pentru animale, decât o facem noi. Deci în condiţiile înţelegerii mişcării biologice în general, întreaga noastră specie a alunecat de pe vremea peşterilor.

Sursa: Cracked