Cartea ”Etnogeneză şi ţuică”, de Vintilă Mihăilescu a fost lansată la Polirom

Volumul este disponibil din această săptămână în librăriile din ţară, pe www.polirom.ro şi în curând şi în ediţie digitală, informează Mediafax.

 

Noul volum al lui Vintilă Mihăilescu conturează imaginea societăţii româneşti contemporane, trecând de la realitatea imediată, cu noile „tehnici ale sinelui” şi device-uri ce creează dependenţă, la „actualitatea trecutului”, ţinut la loc sigur în memoria colectivă, ori la „dilemele viitorului”, pândit prin oglinzi magice înainte de-a fi înţeles întâi şi-ntâi realitatea timpurilor în care ne ducem traiul.

 

Incursiunile spumoase în istoria noastră mai recentă sau mai îndepărtată explică mentalităţi şi obiceiuri vechi de când lumea, ubicua diviziune dintre noi şi celălalt, legăturile candide dintre „rumâni” şi licorile făurite pe teritoriul nostru cu-atâta meşteşugire de-a lungul istoriei zbuciumate, toate acestea făcînd ca „Etnogeneză şi ţuică” să fie o lectură care invită la introspecţie.

 

„În «Weltanschauung-ul» românesc, autoritatea în general şi statul în particular sunt îndepărtate – sau trebuie să fie îndepărtate: sunt suspecte din principiu, trebuie evitate pe cât posibil sau păcălite când se poate. Cu toate acestea – sau poate tocmai de aceea… -, această reticenţă structurală a fost însoţită mai totdeauna şi de o dorinţă secretă de autoritate puternică şi justiţiară, de un Vlad Ţepeş sau măcar un nepot al lui, care să ne rezolve nenumăratele probleme şi dileme”, mai scrie Vintilă Mihăilescu.

 

Vintilă Mihăilescu este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Belgia, Austria şi Bulgaria. Din 2005 pînă în 2010 a fost directorul general al Muzeului Ţăranului Român. În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. Între 1998 şi 2018 a fost colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde a deţinut rubrica „Sociohai-hui”. A mai publicat: „Paysans de l’histoire” (în colab., 1992), „Fascinaţia diferenţei” (1999), „Socio hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei” (2000), „Svakodnevica nije vise ono sti je bila” (Belgrad, 2002), „Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani” (2010).

 

De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut „Socio-hai-hui prin Arhipelagul România” (2006), „Antropologie. Cinci introduceri” (ed. I, 2007; ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2009), „Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape” (coord., 2009), „Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică” (ed. I-II, 2013), „Condiţia romă şi schimbarea discursului” (coord. împreună cu Petre Matei, 2014), „Apologia pîrleazului” (2015), „De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalismului românesc” (coord., 2017) şi „Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană” (2017).