O carte pe zi: „Enciclopedia statelor lumii”, de Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae

Rapidele schimbări petrecute în ultimele decenii, care au bulversat lumea noastră, au fost cele care au asigurat succesul constant al „Enciclopediei Statelor Lumii”, lucrare apărută acum în a 15-a ediţie. Un record absolut pentru multvitregita literatură enciclopedică din România: o apariţie neîntreruptă de peste patru decenii, un număr record de ediţii, dar şi un număr record de exemplare difuzate – circa 500.000. Opus enciclopedic de 850 de pagini, realizat de acelaşi colectiv de autori, recomandat de unul şi acelaşi prefaţator, acad. Mircea Maliţa.

 

La prima apariţie, în 1975, sumarul lucrării consemna un număr de 147 de state independente pe harta lumii; cea de-a 15-a ediţie înregistrează 195 de ţări suverane. Cum în acest răstimp au dispărut ca entităţi statale şase ţări, rezultă că şi-au făcut apariţia pe harta globului alte 54 de noi state, aşadar o treime din cele existente astăzi şi-au croit acum noul contur pe harta lumii, cu structuri şi instituţii proprii.

 

Paradoxal, „bătrâna Europă” a fost continentul care, în ultimul sfert de veac, a cunoscut cele mai profunde şi rapide metamorfoze. În fatidicul an 1989, 35 de state îşi marcau conturul frontalier pe harta continentului nostru. Astăzi, numărul lor se ridică la 46, răstimp în care am contabilizat dispariţia a nu mai puţin de patru vechi entităţi ale secolului 20: URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia sau R.D. Germană. Dispariţia peste noapte, în anii 1989-1991, a marii utopii a secolului 20 – comunismul -, care domina 70% din suprafaţa şi jumătate din populaţia Europei, a împins sute de milioane de oameni pe un drum neparcurs până atunci de istorie. În partea europeană a URSS s-au constituit şapte state de sine stătătoare: Belarus, Estonia, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Rusia şi Ucraina. Pe teritoriul Iugoslaviei vecine s-au format alte şapte state: Serbia, Croaţia, Slovenia, F.R.I. a Macedoniei, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Kosovo. Cehoslovacia s-a separat în Cehia şi Slovacia. R.F.Germania şi R.D.Germană s-au unit, constituind prima putere economică a Europei şi a 5-a de pe glob. 9 dintre statele europene apărute acum nu au fiinţat niciodată ca entităţi statale de sine stătătoare şi suverane. Toate aceste evenimente au însemnat schimbări de frontieră, de nume, drapel, imn naţional, regim politic şi organizare statală şi instituţională. Fapt petrecut nu numai în Europa, ci şi în restul continentelor.

 

Volumul oferă pentru fiecare din cele 195 de state, de la Afghanistan la Zimbabwe, dar şi pentru cele 75 de teritorii dependente sau cu statut special (continuatoare ale fostelor teritorii coloniale), datele definitorii: geografie, populaţie, culte, evoluţie istorică, organizare de stat, economie, turism, capitala ş.a. Fiecare dintre cele 195 de state este ilustrat de o minihartă care-i fixează poziţia pe continent şi de o hartă generală, care indică situarea capitalei, principalele oraşe, cursuri de apă şi graniţa cu statele vecine.

 

Ilustraţii color: planşe cu toate drapelele statelor, cu hărţile continentelor şi fotografii ale capitalelor.

 

Cele 195 de state sunt ierarhizate în funcţie de mărimea suprafeţei, populaţiei, a PIB total sau pe locuitor, a indicelui de percepţie a corupţiei ş.a., iar în cadrul statisticilor domeniale sunt prezentate primele 10 state care domină diferite sectoare din agricultură, industrie, comerţ sau servicii. Realizate pe baza celor mai recente date statistice, aceste tabele oferă, chiar şi pentru cei avizaţi, surprize. PIB-ul total (la paritatea puterii de cumpărare), care cuantifică puterea economică globală a unui stat, situează, din 2014, pe primul loc China, care detronează astfel, pentru prima dată după o dominaţie de un secol, SUA de pe acest soclu. A treia putere a lumii a devenit India, care a retrogradat pe locul patru Japonia, deţinătoare, decenii la rând, a locului secund în această ierarhie. La PIB pe locuitor, Qatar ocupă locul I, urmat de Monaco, Luxemburg şi Singapore. Rezervele de petrol şi, mai ales, cele, uriaşe, de gaze naturale i-au adus micului emirat islamic Qatar locul I la PIB pe locuitor (indicator al nivelului de trai). Pe locul 9 în această categorie (30 la PIB-ul nominal), Norvegia deschide însă lista statelor ordonate în funcţie de indicele dezvoltării umane, urmată de Australia, Elveţia, Germania. Un interesant indice de ierarhizare este cel al percepţiei corupţiei, întocmit de Transparency International. Danemarca, Noua Zeelandă, Finlanda şi Suedia sunt statele cel mai puţin corupte din lume. Franţa continuă să rămână destinaţia turistică numărul unu a lumii, dar SUA au cele mai mari încasări din turism. Mai aflăm că astăzi China produce numărul dublu de autovehicule (28 de milioane) decât America, patria automobilului etc.etc.

 

Într-o epocă a globalizării, în care lumea se schimbă incredibil de rapid, pentru cititorul care, supus unui neîntrerupt bombardament informaţional, doreşte să înţeleagă resorturile intime ale transformărilor la care asistă, recursul la o lucrare enciclopedică precum Statele Lumii rămâne o opţiune la îndemână, mai necesară poate ca niciodată. O mină de informaţii şi un instrument la care pot apela, din curiozitate sau pentru perfecţionare, toţii membrii unei familii, de la elevi sau studenţi la părinţi.

 

Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae – „Enciclopedia statelor lumii”. Ediţia a XV-a. Cuvânt-înainte: Acad. Mircea Maliţa. Editura Meronia. 824 pag.