Runele magice, intaiul cod al omenirii & limbajul viitorului
Prima pagină Cultura

Runele magice, intaiul cod al omenirii & limbajul viitorului

Dan-Silviu Boerescu | 01.19.2010 | ● Vizualizări: 6367
Runele magice, intaiul cod al omenirii & limbajul viitorului     scriere, limbaj, limbi necunoscute, limbi ciudate, cuneiforme, alfabet, cel mai vechi alfabet, Nicolae Vlassa, tablite de aur dacice + zoom
Galerie foto (14)

Fie ele hieroglife, cuneiforme, ideograme, rune sau buchii, semnele care codifica grafic cuvintele au fost investite, dintotdeauna, cu puteri magice. Ele au decis destine, au inventat lumi, au nascut ritualuri. Pe unele dintre ele nu le-am deslusit nici azi, iar secretele pe care le ascund continua sa ne fascineze, promitand revelatii de proportii…

Enigmele ingropate in “litere”

  • 13.000 de placute funerare au fost descoperitein Toscana. Savantii stiu sa le citeasca fonetic, insa nu reusescdeloc sa le inteleaga sensul. In consecinta, etrusca ramane o limbanecunoscuta, iar despre stapanii Romei de dinaintea romanilorlipsesc, pe mai departe, o serie de informatii esentiale.

  • 10.000 de inscriptii din Sudan. Scriereameroitica rezista si ea incercarilor de descifrare.

  • Discul de argila cretan de la Phaistos. 241 desemne imposibil de echivalat.

Acest scenariu al neputintei se repeta cam peste tot in lume,din Mexic - Valea Oaxaca (inscriptiile zapotece, sec. X i.Hr.),Cascajal (inscriptia olmeca perpetuand, vreme de 3.000 de ani,misterul a 62 de semne) sau frontiera cu Honduras (300 de documenteimpenetrabile redactate in limba nahuatl) - in Insula Pastelui(circa 20 de placute de lemn gravate cu 595 de semne de baza sipeste 1.400 de glife) sau in Iran (21 de inscriptii in piatra oripe placute de argila gasite la Susa si atribuite protoelamitei), inValea Indului (400 de semne identificate pe sigiliile harapeene)si, mult mai aproape de inima civilizatiei europene antice, ininsulele grecesti (hieroglifele din Creta, datand de acum patrumilenii, sau scrierea minoica din Cipru, cu peste 2.500 de semne,din aceeasi perioada).

Urmasii lui Champollion nu au toti la dispozitie o comoara precumstela de la Rosetta, care continea acelasi text in treiscrieri diferite: greaca veche, demotica si egipteana. Inschimb, au computere ultraperformante, care pot compara, in catevasecunde, mii de versiuni posibile ale uneia si aceleiasi unitatisemantice.



Cu toate acestea, limba aztecilor, inca vorbita pe scaralarga de catre indigenii mexicani, nu a putut fi descifrata completla nivel pictografic, nivel la care prezinta o combinatienaucitoare de litere, glife (reprezentari figurative stilizate) sidiferite desene antropomorfe sau zoomorfe.

S-au conceput deja trei programe de ordinator, insa progresele nusunt realmente semnificative, desi au fost analizate circa 12.000de glife si 6.000 de "personaje".

Epigrafistii nu reusesc sa stapaneasca pe deplin nicicuneiformele sumeriene identificate in alfabetelelimbilor houritte (folosita in Mesopotamia de nord) si ourarteana(vorbita in Anatolia orientala), ce dateaza din primele douamilenii de dinaintea erei noastre. Unii specialisti le considerachiar cele mai vechi alfabete cunoscute,bazandu-se pe o serie de descoperiri facute la Uruk, in sudulMesopotamiei (azi, zona localizata in Irak).



Pe tablitele de argila de aici, s-au gasit mesaje ale regeluiEnmerkar, prin care acesta le facea o comanda de metale pretioasenegutatorilor din orasul Aratta (in Iranul din vremea noastra).Dificultatile incep sa apara atunci cand se compara texte deproveniente diferite, caci cuneiformele au servit unui numar de 15limbi si dialecte, vorbite intr-un areal imens, ce se intindea dela Mediterana pana in Persia, incluzand Anatolia si intreagaPeninsula Arabica. Un echivalent al pietrei magice de laRosetta a fost descoperit la Persepolis, dar, initial, acesta maimult i-a incurcat pe cercetatori, intrucat pe artefact se aflainscriptii pentru care s-au folosit trei randuri de cuneiformedistincte!



Dupa ce, in 1842-1843, consulul francez de la Mossul, Paul-EmileBotta, a identificat, in jurul Babilonului, mai multe inscrisurirevelatoare, alfabetul unei limbi asiriene protopersane a fostdescifrat la jumatatea secolului XIX, in urma descoperirii unuidocument fabulos. Este vorba despre biografia oficiala amarelui rege Darius, asa cum a fost ea daltuita in piatra,la Behistoun, in muntii Iranului. O copie a textului a fost dusa inAnglia de catre tanarul militar englez HenryRawlinson (foto, jos), iar in 1857, sub supraveghereaRoyal Asiatic Society din Londra, Rawlinson, alaturi de WillianHenry Fox Talbot, francezul Jules Oppert si pastorul irlandezEdward Hincks, a oferit una dintre cele patru versiuni paralele detraducere a textului original, unul care combina caractereleideografice cu cele fonetice. In consecinta, Rawlinson, care, infinal, a primit titlul de Sir din partea reginei Victoria, esteconsiderat, de multi, echivalentul britanic al lui Champollion.



O preocupare speciala o reprezinta, azi, o alta limba disparuta,folosita, cu cateva secole inainte de Hristos, in Nubia egipteana(nordul Sudanului de azi). Meroitica este limbaprotonubiana din care s-au format majoritatea dialectelornilo-sahariene moderne, vorbite pe o suprafata vasta, din Ciad panain Eritreea. Inca de la inceputul secolului XIX, FredericCailliaud a publicat copii ale unor inscriptii meroitice, insa abiain 1911 egiptologul Francis Griffith a reusit sa echivaleze partialdoua dintre variantele lor idiomatice. Apoi, cercetarea a stagnat,iar in 1964, pe urmele lui Joseph H. Greenberg, Bruce Trigger areincadrat ramificatia de dialecte in arborele limbilor sudaniceorientale. Pentru a se intelege dificultatea acestei cercetaricomparatiste, e de notat ca, pana in 2007, s-a reusitreconstituirea a doar 300 de cuvinte…

Protocronisme autohtone – misterioasele tablite din Romania

Limba sau limbile vorbite in vechime pe teritoriul Romaniei aulasat putine probe epigrafice, dar au nascut controverseenorme.

In 1961, in satul Tartaria de langa Alba Iulia, mai exact insantierul Gura Luncii de pe malul Muresului, membri aiechipei arheologului clujean Nicolae Vlassa au descoperit(in absenta lui Vlassa, seara, putin inaintea terminariiprogramului de lucru), alaturi de alte artefacte care insoteau intimp ramasitele unui barbat din vechime (probabil, un saman),trei tablete de lut nears, care ar putea schimba intreagaconceptie actuala despre originea scrisului. Datate cucarbon radioactiv, tablitele - despre care se credea initial ca aufost realizate in jurul anului 2700 i.Hr. - s-au dovedit a fi multmai vechi, cam din anul 5.500 i.Hr., inaintea primelorinscriptii sumeriene sau, pe plan european, a celor minoice dinCreta.



Obiecte similare au fost descoperite si la Lepenski Vir, in Serbia,sau la Karanovo si Gracianita, in Bulgaria, ceea ce elimina ipotezaunor contrafaceri extrem de abile. In plus, tabliteaemanatoare, dar din fier, au fost excavate de langa Portile deFier, fapt ce indica un continuum balcanic(asa-numita Cultura Vinca, de la numele uneisuburbii a Belgradului, unde, in 1908, au fost identificate tabliteasemanatoare celor de la Tartaria) bazat pe o posibila forma descriitura care precede cu un mileniu cuneiformele dinMesopotamia.



O teza aparent fantezista, dar care a primit sustinere din parteamai multor savanti romani si straini, precum rusul N. Jirov in1971, urmat de polonezul Ludwig Zailer sau de ungurul JanosHarmatty, afirma ca scrierea de tip Tartaria esteprotosumeriana, momentul realizarii ei fiind urmat de o migratie depopulatie din zona Traciei spre cea a OrientuluiApropiat.

Din cauza putinatatii dovezilor existente si a unor neconcordantedin articolele lui Vlassa consacrate subiectului, specialistii nuau cazut de acord daca este vorba de un mesaj realizat cu un sistemgrafic echivalabil unui alfabet sau de reprezentari mai degrabapicturale, cu caracter totemic, unde apar, pe langa simboluriabstracte, si glife usor recognoscibile (un animal cornut, un chipde om, o ramura de copac).



Arhaicele pictograme au primit, pe langa multele contestari care leintegrau mai degraba in randul amuletelor, statutul deprotoscriitura din partea unui savant de taliaMarijei Gimbutas, chiar daca - din neglijenta? - arheologul romanimplicat nu a putut lamuri mai multe semne de intrebare procedurale(situatia stratigrafica a tablitelor, reproducerea in situ acomplexului arheologic in care s-a efectuat descoperirea, absentafotografiilor de la locul excavatiilor, posibila ardere aobiectelor in laboratorul de restaurare din Cluj, nementionarea inraportul preliminar de sapatura a tratamentului suportat de pieseetc.).

O controversa similara, dar fara impact international, oridica si chestiunea ipoteticelor tablite dacice din aur de laSinaia. Se pare ca, in secolul al XIX-lea, in jurul anului1873, au fost descoperite, fie in cadrul unor lucrari efectuate latemelia Manastirii Sinaia (pe locul unui fost altar al cultuluizalmoxian?), fie la saparea fundatiei Castelului Peles, un numarneprecizat de tablite de aur cu inscriptiidacice.



Dupa ce au fost copiate pe alte tablite, dar de plumb, o parte arfi fost topite de Carol I (caruia ii fusesera daruite de premierulLascar Catargiu) pentru a finanta constructia resedintei salemontane, in timp ce alta parte ar fi fost depozitate in tezaurulBancii Nationale si ar fi luat drumul Moscovei, impreuna cuClosca cu puii de aur si alte valori, in timpulmomentelor critice de la finalul primului Razboi Mondial.

Conform marturiei extrem de discutabile a unui fost ofiter dintrupele speciale sovietice (Vitalie Usturoi, convertit, dupa 1989,in om de afaceri si implicat in mai multe scandaluri, inclusiv decontrabanda cu materiale radioactive), unele tablite s-ar afla incontinuare in Rusia, in timp ce altele - circa 35-40 - ar fireintrat, in secret, in tezaurul Bancii Nationale de la Bucuresti.De asemenea, s-au facut conexiuni intre pictogramele de la Sinaiasi scrierea pe mandibule de cai de la Chitila (concurand scriereape carapace de broasca testoasa din China neolitica), fapt ceridica intreaga afacere la un nivel greu de probatstiintific.

In 2003, o carte a lui Dan Romalo, "Cronica apocrifa pe placi deplumb?", starnea agitatie in presa si, pe alocuri, in lumeaacademica romaneasca. Autorul, inginer pensionar, povestea ca, intinerete, prin anii '40, fusese chemat sa fotografieze nistemisterioase placute de plumb depozitate in subsolurileMuzeului de Antichitati din Bucuresti. Laolalta, tabliteleconstituiau o epopee fastuoasa a regilor daci, cu imagini parcadesprinse (sau copiate?) de pe Columna lui Traian si amplefragmente de scriitura in alfabet grecesc, dar si intr-o limbanecunoscuta, posibil in limba daca.

Istoricii s-au temut mai multe decenii ca ele ar fi reprezentatniste falsuri, asa ca nu s-au inghesuit sa le cerceteze. O prietenaa familei Romalo, Marioara Golescu, s-ar fi incumetat, insa, sainceapa redactarea unei carti consacrate acestui fenomen si, cuacordul directorului muzeului, profesorul Ion Nestor, l-ar fichemat pe tanarul Dan Romalo sa le fotografieze. Se pare ca, laacel moment, nu se cunostea nici macar provenienta aproximativa aobiectelor, existand doar presupunerea ca ele ar fi fost aduse lamuzeu pe la inceputul secolului XX, de catre academicianul GrigoreTocilescu, cunoscut epigrafist.



In anii '80, la Muzeul (redenumit) de Arheologie, ar mai fi ramasdoar patru asemenea tablite (altele doua regasindu-se in colectiaManastirii Sinaia), insa, printr-un miracol, dupa cutremurul din1977, mama lui Dan Romalo a reusit sa salveze o mare parte dintrecliseele realizate in 1943-1944. In prezent, oficiali ai Muzeuluide Arheologie sustin ca detin pana la 35 de artefacte (din aproape100 existente candva), estimand numarul lor total pe teritoriulRomaniei, in colectii particulare sau institutionalizate, la circa50.

S-au emis mai multe ipoteze legate de subiect. Origineaobiectelor este, in continuare, extrem de disputata: placide aur, copiate ulterior in plumb, sau de plumb (dintr-un aliajaproape identic cu cel folosit la Sarmisegetuza) dar acoperiteinitial cu folie de aur si realizate de marii preoti daci (tezareluata de Dumitru Manolache in cartea sa din 2006 "Tezaurul dacicde la Sinaia - legenda sau adevar ocultat?"), ori falsuriexceptionale atribuite fie invatatilor din Scoala Ardeleana, fielui BogdanPetriceicu Hasdeu (recidivist dovedit - "Diplomabarladeana", "Hrisovul lui Iurg Koriatovici" - in materie defalsuri patriotice, in opinia lui P.P. Panaitescu) sau NicolaeDensusianu (autorul cartii "Dacia preistorica"), fie unor anonimigeniali (inclusiv un savant de talia lui Vasile Parvan mergand peaceasta interpretare)?

Un lucru este clar: asemenea materiale, extrem de coerente, nuputeau fi opera unui diletant, ci a unor martori ai evenimentelornarate sau a unor cunoscatori ulteriori ai lor, care aprofundaserasubiectul.

Surse foto: 2012en, Lovendal, Dacia.org, Atlas

Viitorul scrie bine? Limbajul mess & hi5

Deconspirate de mai multe ori drept ingenioase "facaturi",desenele din lanurile - in special - britanice au fost considerate(si inca mai sunt, de catre unii) mesaje ale extraterestrilorscrise intr-un cod grafic galactic.

Dincolo de latura anecdotica a acestui tip de intamplari,convingerea ca nu suntem singura civilizatie din Univers conduce,logic, la ideea existentei unor alte tipuri de "scriitura", princare ne-ar putea parveni mesaje din partea unor fiinte rationale domiciliate, temporar saunu, pe alte planete.



In egala masura, se pune problema inventarii de catrepamanteni a unor coduri care ar putea fi "citite" de locuitoriialtor sisteme solare. In plina febra cibernetica,multi au propus in acest sens limbajul binar al computerelor, bazatpe 0 si 1. La nivelul formalizarii abstracte a limbajului, acestaar putea reprezenta, teoretic, o solutie accesabila la niveluniversal.

Nu numai personajele desprinse din lumea science-fiction resimtnecesitatea elaborarii unui nou cod vizual de comunicare, unul multmai simplu si mai usor de utilizat, dincolo de barierelelingvistice traditionale. Internetul si telefonul mobil au reusitdeja, prin intermediul unor instrumente precum e-mail-ul, chat-ulsau sms-ul sa rezolve partial problema.

Un mesaj care circula intre doi adolescenti contemporanisau in interiorul unei retele sociale poate sa nu mai contina,practic, aproape nici o litera din alfabeteletraditionale, preferandu-se reprezentari mult mai concisesi, in acelasi timp, mai amuzante, prin intermediul glifelorsui-generis. Inapoi la un sistem de scriere teribil de asemanatorideogramelor aztece sau egiptene? De ce nu, cata vreme e atat de"cool"?!?



Drumul de la caligrafie la setarea unui computer prin care se alegeun anumit program de scriere reprezinta, la scara istoriei luiHomo sapiens, o evolutie incredibil de rapida, tinand contde faptul ca, practic, doar de cateva generatii analfabetiinu mai sunt majoritari in cele mai importante comunitatiumane. Totusi, cat de departe poate merge evolutiascrisului, cata vreme acest tip de comunicare "manuala" pierdeprogresiv din popularitate in favoarea altor fenomene de mecanicasociala cu finalitate in emiterea de mesaje apte sa impliceconcomitent afectivul si cognitivul, de la - sa zicem - tatuaj sipiercing, la You Tube sau Second Life?

Presa in sine, cel mai mare purtator de mesaje bazate pecoduri alfabetice, se transfera in ansamblul ei in ciberspatiu,textul transformandu-se in hipertext, purtator de mesajaudio & video, nu doar de mesaj scris. In volumul intitulat"The Road Ahead", Bill Gates (avandu-i drept coautori pe NathanMyhrvold si Peter Rinearson) statua inca din 1995 ca nu maiputem vorbi de text scris in sine, ci de "document", adicade un corp complex de informatii, posibil de stocat in formatdigital si usor de transmis pe world wide web, generand nu o simplaingerare a mesajului printr-o lectura pasiva, ci o interactivitateaccelerata.

Hypertextul – deja la timpul trecut

Chip Scanlan - pe www.poynter.org- ne reamintestepovestea acestei metamorfoze. Imediat dupa al doilea RazboiMondial, Vannevar Bush, unul dintre consilierii pe problemestiintifice ai presedintelui Roosevelt, a publicat in revista TheAtlantic Monthly articolul cu titlul "As We May Think", in care eraevocata posibilitatea stabilirii unei proceduri de ordonare acantitatii uriase de informatie ce asedia societatea.

Doua decenii mai tarziu, in 1965, Ted Nelson boteza conceptul"hypertext", prefigurand libera navigare, deopotriva a informatieisi a utilizatorilor, pe ceea ce avea sa devina internetul. Laimceputul anilor '90, Tim Berners-Lee face asta posibil cu ajutorulHTML, adica "HyperText Markup Language", cu careau fost create platformele de exprimare concomitenta a textului sia graficii, integrate in acelasi layout. Cu cuvinte devenite banaleazi, asa au aparut primele pagini de web…



Hypertextul este "inima comunicarii online", dar cata vreme, oare,va mai satisface acest context nevoia de comunicare tot maisofisticata a omului, mereu in cautare de "shortcut"-uri, prin caresa elimine timpii morti ce paraziteaza accesul la informatia cuadevarat relevanta?
Intr-o lume a "spam"-ului de toatefelurile, nu putini sunt aceia care deja reclama o alta filosofie atransferului de date intre utilizatori, care sa permita accesarealibera a oricarui fisier, dar sa nu afecteze, prin "share"-uireexcesiva intimitatea membrilor comunitatilor online (care tind sadevina realitati transnationale incontestabile). De aici, de laconflictul dintre pretinsa democratie exhaustiva a teritoriuluicomunicational si atentatele cotidiene, la intimitatea fragileientitati a utilizatorului de aiurea, se naste, sub ochii nostri,prima criza majora, structurala, a sistemului www.

Pentru ca internetul sa nu devina un reality-showglobal, poate ca e nevoie de un nou alfabet: "A vine de la albinasau arici,/ B vine de la bunici…".

Facts. DICTIONAR A-Z

A. Akkadiana. Limbasemitica vorbita in Mesopotamia de catre babilonieni si asirieni,cu trei milenii inainte de Hristos, a carei scriere era bazata pecuneiforme sumeriene ce reprezentau silabe cu vocale binedefinite.

B. Bolter,Jay David (n. 1951). Teoretician al fenomenului comunicationalcontemporan, conform caruia omenirea a intrat in stadiul final alculturii de tip "print".

C.Champollion, Jean-Francois (1790-1832). Savantfrancez care, comparand elina cu demotica si cu hieroglifeleegiptene, a reusit sa le descifreze pe acestea din urma in 1822,folosind inscriptia trilingva existenta pe stela de laRosetta.

D.Densusianu, Nicolae (1846-1911). Istoric roman,academician, autor al tomului "Dacia preistorica" (aparut postum,in 1913), unul dintre cei suspectati ca ar fi fost falsificator altablitelor dacice de aur de la Sinaia.

E.Epigrafie. Stiinta care se ocupa cu descifrareainscriptiilor in piatra, metal sau alte materiale dure.

F.Fenicieni. Au dezvoltat, in jurul anului 1050i.Hr., un alfabet propriu, bazat strict pe consoane, asemeneaegiptenilor.

G. Grotenfeld
, Georg. Cercetator german care areusit sa descifreze, in 1802, inscriptiile in trei limbi sumerienede la Persepolis, identificand 42 de cuneiforme principale siintuind structura silabica a idiomurilor folosite.

H.Hieroglife. Caractere figurative cu care a fostrealizata scrierea vechilor egipteni, folosita din Antichitate panain anul 394.

I. Ind,Valea. Zona in care, in anii 2600-1900 i.Hr., s-a practicat - inspecial pe sigilii - o scriere inca nedescifrata, bazata pe limbaharapeeana.

J. Japonia.Sistemul japonez de scriere folosit azi este o combinatie unica atrei sisteme diferite: unul logografic, de inspiratie chineza(kanji) si doua silabice, locale (hiragana si katakana). In aceeasipropozitie, pot fi intalnite caractere din toate cele treisisteme.

K.Koriatovici, Iurg. Personaj inventat de Hasdeuintr-un fals document medieval, datat 1374, prin care se facea odonatie ce includea satul Zabrauti.

L. Lee, TimBerners, Sir (1955). Savant de origine engleza, cercetator laMassachusetts Institute of Technology (MIT), inventatorul HTML(HyperText Markup Language), codul apt sa creeze layout-urileingloband grafica si text care au stat la baza crearii paginilor deweb.

M. Marek,Kurt Wilhelm (1915-1972). Savant german, autor - subpseudonimul-anagrama Ceram - al volumului "Zei, morminte,carturari", subintitulat "Romanul arheologiei", in care esteprezentata si odiseea stiintifica a lui Champollion.

N. Niebuhr,Carsten (1733-1815). Arheolog danez care a descoperit si studiatinscriptiile trilingve, realizate cu cuneiforme, de la Persepolis(Iran).

O. Olmec.Cel mai vechi sistem de scriere precolumbian (900 i.Hr.), precedandscrierea zapoteca. Inscriptia descoperita in 2006 la Cascajal - siinca nedescifrata - foloseste 62 de simboluri, dintre care 28unice.

P. Parvan,Vasile (1882-1927). Cel mai mare arheolog roman, a considerat capresupusele tablite dacice de la Sinaia reprezinta simplefalsuri.

Q. Qin.Dinastie chineza venita la putere in anul 221 i.Hr., care a ramasin istorie pentru construirea Marelui Zid Chinezesc si pentru primastandardizare a limbii si scrierii celui mai numeros popor allumii.

R.Rawlinson, Henry C., Sir. Militar britanic caruia,in 1846, ii parvine o copie a biografiei regelui persan Darius,descoperita la Behistoun, in muntii Iranului. Supranumit "tatalcuneiformelor".

S. Silabic.Sistem de scriere, folosit inca din Antichitate in diferite zoneale lumii, in care caracterele reprezinta silabe, nu suneteindividuale.

T. Trigger,Bruce C. (1937-2006). Arheolog si lingvist canadian, remarcatpentru studiile sale de egiptologie, a contribuit la descifrareapartiala a alfabetului nubian meroitic.

U. Uruk.Oras in Mesopotamia in care au fost descoperite unele dintreprimele dovezi ale scrisului sub forma unor placute din argila pecare, cu sase milenii in urma, erau inregistrate recoltele siefectivele turmelor de vite.

V. Vlassa,Nicolae. Arheolog clujean care, in 1961, a descoperit la Tartariatrei tablite de lut din Neolitic, pe care se afla elemente ale unuiposibil sistem de protoscriere.

W. Wadiel-Hol. Zona din Valea Nilului in care au fost descoperiteinscriptii realizate cu cel mai vechi alfabet egiptean, datand dinanul 2000 i.Hr.

X. Xanadu.Primul proiect din categoria hypertext, initiat in 1960 de TedNelson. Este considerat punctul de cotitura in trecerea de lascrierea pe hartie la scrierea pe computer.

Z. Zhuang.Numeros grup etnic din China (peste 18 milioane de persoane), carefoloseste alfabetul logografic Sawndip - atestat inca din anul 689si derivat din cel chinezesc Han, dar transliterat, din 1957, cucaractere romane.

CITESTE SI: