Prima pagină Cultura

Richard Sorge – Spionul secolului XX

Nicu Pârlog | 06.28.2011 | ● Vizualizări: 3497
Richard Sorge – Spionul secolului XX     Richard Sorge, spion, spionaj, urss, sovietici, razboi, agent secret, top secret, japonia, germania, nazisti + zoom
Galerie foto (5)

Ian Fleming, creatorul celebrului personaj James Bond, afirma că ”Sorge este omul pe care îl consider cel mai formidabil spion din întreaga istorie”. Generalul american Douglas McArthur îl considera ”exemplul încarnat al covârşitoarei importanţe a spionajului”. Generaţii de agenţi secreţi învaţă despre el şi i-au studiat metodele şi personalitatea. Dincolo de epitete şi toată gama de aprecieri imaginabile, Richard Sorge poate fi caracterizat perfect într-o singură expresie: spionul care a schimbat lumea!

Viitorul domnRamsay

La data de 4 octombrie 1895, în mahalaua Sabunchi din Baku,capitala Azerbaijanului, se năştea cel de al nouălea şi cel mai micdintre copiii lui Wilhelm Richard Sorge, un inginer minier deorigine germană, şi ai Ninei Semionova Kobieleva. După cecontractul de muncă al lui Richard Sorge senior cu compania localăde extragere şi prelucrare a petrolului a expirat, acesta s-areîntors în Germania alături de întreaga sa familie. Miculmare spion de mai târziu avea doar 3 anişori la aceadată.

A primit o educaţie tradiţională germană, dar mama sa, careţinea o corespondenţă strânsă cu cunoştinţele ei din Rusia, i-ainsuflat multe concepţii rusesşti despre viaţă micului Richard,asupra căruia, de altfel, a exercitat o puternică influenţă.

Izbucnirea primului Război Mondial nu l-a lăsat indiferent peRichard Sorge junior, acesta înrolându-se voluntar. Pe timpulserviciului său militar efectuat pe Frontul de Vest, s-a dovedit unsoldat curajos, fiind decorat cu Crucea de Fier. Tot atuncia fost rănit destul de grav, un şrapnel retezându-i trei degete dela o mână şi fracturându-i ambele picioare. În urma acestor traume,Sorge nu a mai putut merge corect niciodată, rămânând şchiop peviaţă.

Momentul de cotitură al vieţii sale s-a declanşat pe când era înconvalescenţă într-un spital militar de campanie. Atunci,pe când era imobilizat la pat, a dat peste scrierile lui Karl Marx.A fost atât de încântat de ideologia comunistă, încât a adoptat-ocu tot sufletul, devenind un comunist cu convingerifanatice.

Responsabili de noua "credinţă" a tânărului au fost şi soramedicală care l-a îngrijit - şi cu care Sorge a avut o relaţie deamor - şi tatăl acesteia, un alt comunist fanatic.

Fata, alături de tatăl ei, de formaţie fizician, dar marxistconvins, l-au introdus pe Sorge în lumea comunismului radical.

În anii de după încheierea primei Conflagraţii Mondiale, Sorgeşi-a consolidat cariera profesională. A studiat ştiinţele economicela Universităţile din Kiel, Berlin şi Hamburg, obţinând titlul dedoctor în ştiinţe politice.

În acele vremuri post-război, radicalismul de toate culorilepolitice şi orientările ideologice era principala caracteristică aeşichierului politic german.

Sorge, cu al său marxism extrem, s-a înscris imediat înrândurile proaspăt înfiinţatului Partid Comunist German. Era anul1921, an în care se căsătoreşte cu Christiane Gerlach, fiicadoctorului Albert Kurt Gerlach, un comunist (culmea, bogat şiînstărit) care-i fusese lui Sorge profesor de ştiinţe politice laUniversitatea din Kiel.

Sorge era un bărbat deosebit de chipeş şi şarmant, irezistibilpentru femei şi admirat sau invidiat de bărbaţi. Calităţi foartefolositoare de altfel în viitoare sa carieră de agent deinformaţii. Mai târziu, în memoriile sale, Christiane Gerlach scriacă:

"A fost ceva de nedescris, un sentiment de neimaginat.După ce l-am văzut prima dată am rămas imobilizată, fără replică.Atunci, ceva s-a trezit în mine, şi acel ceva este treaz şi astăzi.Sorge emana o aură periculoasă, întunecată, inevitabilă, dar caremă atrăgea fără ca eu să doresc măcar să mă pot opune..."

Şarmul şi personalitatea lui Sorge erau atât decuceritoare, încât până şi soţul de atunci al Christianei ajunsesesă-l admire, acesta divorţând amiabil de soţia sa, pe care aproapecă i-a trimis-o în braţe. Căsnicia dintre Sorge şi Christiane adurat doar câţiva ani, natura activităţilor sale de spionaj ducândla o inevitabilă despărţire.

Sorge continuă să lucreze ca jurnalist şi profesor, până când,datorită vederilor sale, ajunge sa fie concediat. Nu se astâmpărăşi duce o furibundă propagandă de stânga în rândurile mai multorsindicate ale minerilor care lucrau în condiţii dificile în minelede cărbuni din bazinul Ruhr.

Agitaţiile sale politice stângiste l-au dus în cele din urmă laconflicte cu poliţia germană - ocazie perfectă pentru un comunistconvins ca el să se refugieze în Uniunea Sovietică, ŢinutulFăgăduinţei pentru un personaj ca Sorge.

Ajuns la Moscova, calităţile sale şi inteligenţa nativădeosebită îl ajută să lucreze în cadrul Departamentului Informatival Cominternului, organism care pe lângă funcţia sa aparentă deliant între comunismul de la Kremlin şi partidele comuniste dinalte ţări, era şi o instituţie de acoperire pentru serviciilesecrete sovietice.

Acolo, Sorge a fost remarcat şi imediat recrutat caagent GRU al Armatei Roşii, iar în baza formaţiei sale de ziaristşi corespondent extern, a fost trimis în mai multe ţări din Europa,pentru a testa posibilitatea dezvoltării unor partide comunistelocale.

În anul 1929 îşi începe munca pe teren ca ofiţer de informaţiiîn cadrul forţelor armate.

Şefii săi din GRU îl trimit în China. În prealabil, fuseseinstruit în aspectele militar-politice ale noii sale poziţii,precum şi în însuşirea principiilor contrabandei.

Se întoarece apoi în Germania natală cu misiunea de a terminaorice legătură cu comuniştii germani, dar cu ordinul de a seînscrie în Partidul Naţional Socialist (Nazist).

Drept acoperire pentru activităţile sale, se angajează caredactor la Deutsche Getreide-Zeitung, o publicaţie pe teme deagricultură.

Magnet constant pentru femei, suceşte minţile uneitinere actriţe, Katia Maximova, cu care rămăne căsătorit trei ani,răstimp în care juna rusoaică suferă mult din cauza aventuriloramoroase ale năbădăiosului Sorge.

Acesta, între timp, îşi vede netulburat de treabă, trimiţândinformaţii valoroase Moscovei.

După cucerirea Manciuriei de către japonezi, petrecută întreanii 1931-1932, Kremlinul se temea că agresiunea niponă se vaîndrepta împotriva teritoriilor sovietice din Extremul Orient.

Noua misiune a lui Sorge consta în alcătuirea unei reţele despioni în Japonia şi descifrarea intenţiilor nipone cu privire laUniunea Sovietică.

Pentru a-şi consolida acoperirea de jurnalist, Sorge se întoarceîn Germania, unde un editor de la un cotidian central îl recomandăcolonelului Eugen Ott, noul ataşat militar al Germaniei laTokio.

Soseşte în capitala niponă în septembrie 1933, an în care urcăierarhic în Partidul Nazist al lui Hitler. După acestă mişcare,obţine acces nelimitat în lumea diplomaţiei germane.

Aşa a apărut pe scena spionajului internaţionalmisteriosul domn Ramsay, numele de cod al lui RichardSorge.

"Rahatul" care o duceabine în Japonia

Sorge nu a pretins niciodată că ar fi fost un nazist fanatic.Era deranjat deseori atât de excesele naziştilor, cât mai ales deprostia crasă a unora din liderii acestei mişcări extremiste.Naziştilor nu le-a stârnit însă niciodată suspiciuni. Pentru ei,cineva care îndrăznea să vorbească atât de deschis şi curajosdespre problemele interne ale partidului nu putea fi decât unpatriot adevărat şi un activist serios. Un alt aspect alacoperirii perfecte a lui Sorge consta în renumele de personajmonden, celebru pentru beţiile crunte şi aventurile sale cufrumuseţile vremii. Un jurnalist american observa cum nu se poatemai bine că Sorge "crease intenţionat impresia unui playboy, unplezirist clasic, de fapt alter-ego-ul perfect pentru un spionalert, atent, minuţios şi, în consecinţă, extrem depericulos". În urma invitaţiei colonelului Ott de acălători în Manciuria, Sorge scrie o serie de articole foarteapreciate la Berlin. Devine, aşadar, cel mai de încredere consilieral lui Ott.

Câştigă încrederea lui Ott în asemenea grad, încâtdevine chiar amantul Helmei Ott, soţia ataşatului militar. Culmea,colonelul Ott se face că plouă, ignorând realitatea mai mult decâtevidentă a relaţiei dintre soţia şi consilierul său. Proaspătulamabasador german la Tokio aprecia foarte mult sfaturile şiinformaţiile lui Sorge. Fire pragmatică, nu vroia să-şi piardăprietenul şi consilierul din cauza unei banale "infidelităţiindiscrete". Ott era, de fapt, într-atât de fascinat depersonalitatea magnetică a consilierului său, încât deseori îlcaracteriza pe Sorge cu un singur cuvânt: "der Unwiderstehliche"-Irezistibilul.

Acesta se căsătoreşte, la un moment dat, cu o frumuseţe localăîn vârstă de 26 ani, Hanako Ishii, chelneriţă de meserie. A fosttotuşi cea mai îndelungată relaţie pe care Sorge a avut-o vreodatăcu o femeie.

Misiunea sa nu era deloc atât pe idilică pe cât părea.Japonia era pe atunci un stat militaro-poliţienesc, în cel maistrict sens al termenului, măsurile de securitate internă fiindde-a dreptul extreme. Toţi rezidenţii străini erau supravegheaţipermanent de către agenţii Kempeitai - cumplita poliţie militarăniponă.

Din fericire pentru Sorge, calităţile sale deosebite, precum şifaptul că agenţii din subordinea sa aveau legături cu politicienimarcanţi prin intermediul cărora aveau acces la informaţii secrete,l-au ţinut o vreme în afara pericolului la care se supune voluntarorice agent secret în situaţia sa.

Lărgeşte reţeaua de informatări prin racolarea câtorva "piesegrele", precum Branko Vukelic, un comunist iugoslav care lucrapentru o agenţie franceză de ştiri; Max Clausen, comunist german cuexcelente cunoştinţe în domeniul comunicaţiilor radio şi - cea maipreţioasă piesă -, Hotsumi Ozaki, un influent jurnalist nipon, deasemenea cu vederi de stânga, foarte bun prieten cu prim-ministrulFumimaro Konoe, având prin urmare acces la multe documente secrete,fotocopiate şi remise lui Ramsay.

Personajul nostru lucra, în mod oficial, şi ca agent alAbwehr-ului, folosindu-se de această trecere pentru a afla despreintenţiile Berlinului faţă de Uniunea Sovietică.

În 1938, generalul Genrik Liuşkov, şeful NKVD-ului (precursor alKGB-ului de mai târziu) din Extremul Orient sovietic, a dezertat,trecând graniţa în Manciuria ocupată şi cerând azil politic înJaponia, pentru a evita sângeroasele epurări ale conducătorilorArmatei Roşii de care se făcea vinovat Stalin. Moscova eradisperată să afle ce le-ar putea divulga generalul trădătorjaponezilor.

Germanii au trimis, de asemenea, un ofiţer specializat la Tokio,pentru a face rost de informaţiile remise de Liuşkov. Sorge areuşit să copieze rapoartele secrete. Spre dispararea Moscovei,generalul dezertor dezvăluise secrete militare şi chiar coduri. Înurma informaţiilor lui Sorge, Kremlinul a schimbat de urgenţăcodurile militare. Şase săptămâni mai târziu, un conflict degraniţă ruso-nipon a izbucnit în Manciuria. Hotsumi Ozaki aaflat că liderii militari niponi, preocupaţi de războiul din China,erau interesaţi ca acest conflict să nu degenereze într-oînfruntare majoră. Sorge a raportat.

Siguri pe ei, sovieticii au desfăşurat numeroase trupe de înzonă. După două săptămâni de încleştări, culminate cu bătălia de laLacul Khasan, Japonia a fost înfrântă, acceptând termenii impuşi deMoscova. Aceeaşi dinamică a evenimentelor s-a repetat un an maitârziu, cu ocazia unui conflict spontan la graniţa Mongoliei cuChina. Din nou Sorge a raportat că autorităţile nipone nu doreau caconflictul să ia amploare, ceea ce i-a permis lui Stalin săadministreze o înfrângere zdrobitoare forţelor japoneze înconfruntarea de la Halhin Gol.

Concomitent, Sorge a informat Moscova despre intenţiaJaponiei de a atrage Germania nazistă într-o alianţă militarăanti-sovietică. Informaţia a contribuit din plin la decizia luiStalin de a contraataca - diplomatic, de data acesta - prinsemnarea cu Hitler a Pactului germano-sovietic de neagresiune.Într-o singură mişcare, datorată bineînţeles tot lui Sorge, Stalina impulsionat, de fapt, războiul iminent dintre Germania, MareaBritanie şi Franţa, lăsând momentan Uniunea Sovietică neafectată deviitoarea conflagraţie mondială. Cu toate acestea, cele mai mariservicii aduse de el URSS-ului abia urmau să vină.

A avertizat, printre altele, în premieră mondială,asupra atacului japonez împotriva bazelor navale americane de laPearl Harbour.

Spre sfârşitul anului 1940, Sorge a primit informaţii asupraunor concentrări militare de trupe, de mare amploare, în apropiereagraniţelor URSS-ului. A avertizat imediat Moscova în privinţa unuiposibil atac german. Fără răspuns.

În luna mai a anului următor, devine conştient de iminenţaOperaţiunii Barbarossa (invadarea URSS de către Germania fascistă);aceasta a fost una dintre cele mai valoroase informaţii remise deagentul Ramsay. Primeşte mulţumiri, dar Moscova nu reacţioneazăpolitic şi militar. Stalin era convins şi în al douăsprezeceleaceas că armata germană nu va ataca; în consecinţă, nu a luat niciomăsură, fapt care a produs mai tîrziu pagube enorme sovieticilor.Stalin credea de fapt că Japonia este principalul pericol. Încă decând niponii ocupaseră Manciuria, "Tătucul Naţiunilor" credea căacesta era preludiul unei expansiuni în Siberia. Pe data de 20iunie 1941, Sorge trimitea ultimul avertisment. Degeaba!Următoarele 5 luni au fost dezastruoase pentru URSS. Maşina derăzboi germană a luat prin surprindere şi a decimat ArmataRoşie.

Tot Sorge a fost cel care a informat lumea, în premieră, despreintenţia Japoniei de a declanşa confruntările din coloniilefranceze, britanice şi olandeze din Asia de Sud-Est.

În faţa noianului de informaţii veridice primite,Stalin, care nici nu auzise de meritele şi activitatea lui Sorge,nu este în stare de ceva mai bun decât de o declaraţiemitocănesc-batjocoritoare în stilul caracteristic celui mai maretiran din istorie:

"Există un rahat de agent de al nostru care trăieşte pepicior mare în Japonia. S-a ajuns. Cred că are bordeluri şifabrici. De ce să-l cred?"

La fel de incapabili şi stupizi s-au dovedit a fi şi şefiidirecţi ai lui Sorge care, în linia lui Stalin, raportau:

"Suspicios. Iar telegramele sale să fie considerateprovocatoare. Nimic mai mult"...

Mareşalul Jukov estecumva dator...

Cu toate acestea, Sorge nu se dă bătut în faţa prostieiincomensurabile a aparatcik-ilor de partid şi îşi continuă misiuneala modul cel mai profesionist posibil. Într-un sfârşit, dupăatacarea Uniunii Sovietice de cătrre Hitler, Kremlinul îşi dă seamade greşelile de estimare în privinţa propriului său agent dinTokio.

Acesta trimite rapoarte Armatei Roşii prin care asigură căJaponia nu va ataca Uniunea Sovietică decât dacă Moscova va cădea,forţele din Kwantung vor fi de trei ori mai numeroase decât trupelesovietice dislocate în Siberia orientală, sau un război civil vaizbucni în Siberia.

Informaţiile de importanţă majoră remise de Sorge cuprivire la şansele infime ale unei agresiuni nipone în Siberia austat, de fapt, la baza contraofensivei şi înfrângerii naziştilor decătre trupele sovietice. Informaţiile sale au dus la transferuldiviziilor sovietice din Asia pe frontul de Est dinEuropa.

Pe baza stenogramelor sale cruciale, mareşalul Jukov a chemattrupele siberiene spre capitală, în vederea întăririi apărării şi apregătirii contraofensivei.

Tot datorită lui, bătălia de la Stalingrad, punctul de cotiturăcare a înclinat balanţa celui de al doilea Război Mondial, s-aîncheiat cu victoria trupelor lui Jukov.

Sorge i-a transmis, apoi, acestuia informaţia că planurilenipone suferiseră o modificare. Şi anume, japonezii vor ataca înEst doar după ce germanii vor cuceri orice oraş important de pefluviul Volga, deoarece astfel se întrerupea aprovizionareasovieticilor cu petrol din Baku şi cu muniţii şi alimente trimisede Aliaţi pe ruta Golful Persic-Iran- Azerbaijan-Volga. Însfârşit, Stalin îşi dăduse seama, în ceasul al doisprezecelea, că"rahatul" din Japonia era probabil cartea câştigătoare aconflictului mondial. În următoarele două luni, 15 divizii deinfanterie, 3 divizii de cazaci călări, 1.700 tancuri şi 1.700avioane de luptă au părăsit Siberia pentru Frontul deEst.

Poate că aşa se explică dârzenia cu care trupele luiJukov au opus formidabila rezistenţă în apărarea Stalingradului.Erau conştienţi de importanţa acestei bătălii, al cărei rezultat arfi schimbat inevitabil lumea.

Abandonat de sovietici,spânzurat de japonezi, reabilitat de Hruşciov

În cele din urmă, lăcomia şi lipsa de scrupule a sovieticilor audus la deconspirarea şi arestarea celui mai important spion din celde al doilea Război Mondial.

Datorită numărului foarte mare de mesaje cifrate trimise deSorge şi agenţii săi, Serviciul de Contrainformaţii Radio dincadrul Kempeitai-ului le-a interceptat în cele din urmă şi, pringoniometrie, a descoperit staţia de radio clandestină.

Lovitura finală a venit în urma unei pure întâmplări.Poliţia niponă a ridicat pentru interogatoriu o croitoreasă carefusese văzută în compania lui Yotoku Miyagi, un agent dinsubordinea lui Hotsumi Ozaki. Bătută, torturată şi violată, biatacroitoreasă a cedat şi a recunoscut că fusese recrutată de Miyagi.Când zbirii din Kempeitai au intrat cu forţa în camera unde locuiaMiyagi, acesta, în spirit onorabil de adevărat samurai, a încercatsă-şi salveze colegii şi superiorii, sărind de la fereastra camereiîntr-o încercare disperată de a se sinucide, ştiind că dacă eraprins viu, va ceda în urma cumplitelor şedinţe detortură.

Din nefericire pentru el, căderea nu i-a fost fatală, suferindîn schimb fracturi ale membrelor inferioare şi ale bazinului.Târât, aşa cum fusese găsit pe caldarâm, cu oasele sfărâmate,Miyagi are parte de torturi de coşmar, în urma cărora deconspirănatura de agenţi comunişti a lui Ozaki şi Sorge.

Sorge este arestat în luna octombrie 1941. După o săptămână dechinuri groaznice, capitulează în faţa torţionarilor, cu o singurăcondiţie. Gentleman până la capăt, şi nu playboy cum lăsaseimpresia tuturor, Richard Sorge le promite niponilor că le va datoate informaţiile cu un plus de detalii, cu condiţia ca aceştia săpromită că Hanako Ishii, soţia sa, precum şi soţiile unor alţiagenţi, să fie lăsate în pace şi să nu sufere nicio persecuţieulterioară. Oameni de cuvânt, şefii din Kempeitaiacceptă.

Este încarcerat pentru următorii trei ani la închisoareaSugamoto din Tokio. În săptămânile următoare arestării, este acuzatşi condamnat pentru faptul că era un agent comunist ale căruiactivităţi de spionaj duceau la subminarea conceptului deproprietate privată şi încurajau uzurparea împăratului.

În septembrie 1943, este condamnat la moarte. Cu toate acesteaSorge era încrezător în privinţa viitorului său. Era sigur că nu vamuri, deoarece ştia că Moscova deţinea mulţi spioni niponi, iar el,marele spion, se vedea actor al unui troc în această direcţie.

Nu a fost să fie aşa. Multe ţări nu îşi recunosc niciastăzi agenţii deconspiraţi şi prinşi.

În plus, Sorge era persona non grata la Kremlin din maimulte motive, cele mai importante fiind acelea că avertizările salerepetate asupra unui atac german fuseseră luate în derâdere deStalin. O realitate ruşinoasă pe care sovieticii au încercat mulţiani să o ascundă.

Pe data de 7 noiembrie 1944, Sorge a fost spânzurat la Sugamo.În aceeaşi zi a fost spânzurat şi Ozaki Hotsumi.

Fără ca Sorge să ştie, soţia sa din URSS, Katia Maximova, murisecu un an înaintea lui. Biata femeie fusese arestată de NKVD subacuzaţia, evident falsă, că ar fi spionat pentru germani. Katia amurit de frig şi foame într-unul din lagărele de exterminare careîmpânzeau Siberia. Singura ei "vină" fusese aceea că era soţia unuiom atât de inteligent şi eficient precum Richard Sorge.

Niponii, pe de altă parte, şi-au onorat promisiunea faţă deSorge. Doamna Iishi a trăit în libertate în Tokio. La dorinţa ei,rămăşitele lui Sorge au fost strămutate în anul 1949, din cimitirulînchisorii, într-un cimitir civil.

După încheierea ostilităţilor în anul 1945, LeopoldTrepper, un mare spion sovietic de origine evreiască, s-a întâlnitcu generalul Tominaga, conducătorul trupelor nipone din Manciuria.Trepper l-a întrebat pe general motivul pentru care Sorge a stat 3ani în închisoare, nefiind schimbat cu alţi spioni.

Răspunsul lui Tominaga este încă o dovadă asupralaşităţii şi incompetenţei sovieticilor:

"De trei ori am propus amabasadei sovietice ca Sorge săfie schimbat cu prizonieri japonezi. De trei ori am primit acelaşirăspuns: cetăţeanul Sorge ne este complet necunoscut".

Aşa a fost tratat de ai săi omul care a avertizat UniuneaSovietică de atacul Germaniei, omul care a avertizat Kremlinul căJaponia nu va ataca URSS-ul, după cum credea Stalin în paranoialui, permiţând astfel strategilor sovietici să pună la calecontraofensiva care a schimbat cursul războiului.

Reabilitarea a venit, paradoxal, în urma unui film"capitalist".

În anul 1961, filmul francez Cine eşti dumneata, domnule Sorge?,în regia lui Yves Ciampi, ajunge foarte popular în UniuneaSovietică.

Până şi preşedintele de atunci, Nikita Hruşciov, vizioneazăfilmul şi, neavând habar de personajul real Sorge, întreabăconducerea KGB-ului de atunci dacă povestea era una reală.

Când faptele au fost confirmate, Hruşciov l-a decoratpost-mortem pe Sorge cu cea mai înaltă distincţie sovietică, titlulde Erou al Uniunii Sovietice.

Soţia sa, Hanako Ishii (care a murit în anul 2000, la vârsta de89 ani), a primit din acel moment o pensie permanentă din parteaUniunii Sovietice.

Până în prezent, cel mai mare spion al secolului a maiprimit post mortem un monument în Baku, o duzină de alte decoraţii,au fost emise zeci de timbre poştale comemorative cu chipul său,iar o stradă din Moscova poartă numele său şi înprezent.

Cam mică răsplata, nu-i aşa?