Planetele Sistemului Solar ar putea gazdui oceane de diamante

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cercetarea care a condus la aceasta concluzie este bazata pe
primele masuratori detaliate ale punctului de topire al dimantului.
Conform acestor studii, dimantul se comporta asemenea apei in
timpul proceselor de inghetare si de topire, formele solide plutind
la suprafata celor lichide.

„Diamantul este un material relativ comun pe Pamant, dar punctul
sau de topire nu a fost masurat niciodata. Nu este suficient sa
ridici temperatura si sa se topeasca, sunt necesare presiuni foarte
mari, care fac dificila masurarea temperaturii”, sustine dr. Jon
Eggert, membru al Laboratorului National Lawrence Livermore din
California.

• Veste bună din Brazilia! Defrișările din pădurea amazoniană au ajuns la cel mai scăzut nivel din…
• ONU avertizează: 363 de milioane de oameni de pe Pământ sunt în pericol de foamete acută

Atunci cand diamantul este incins la temperaturi extreme, el se
modifica fizic, din diamant in grafit. Grafitul, si nu diamantul,
se lichefiaza apoi. Misiunea dificila a oamenilor de stiinta era sa
incalzeasca diamantul si simultan sa ii impiedice transformarea in
grafit.

Gigantii gazosi precum Neptun si Uranus reprezinta unele dintre
locurile in care exista atat temperaturi ultraridicate ci si
presiuni foarte mari. Eggert si colegii sai au folosit un diamant
mic, natural si transparent, de aproximativ o zecime de carata si
gros de o jumatate de milimetru, bombardandu-l cu lasere la
presiuni colosale. Au reusit lichefierea pietrei la presiuni de 40
milioane de ori mai mari decat cele resimtite de o persoana aflata
la nivelul marii pe Pamant.

Atunci cand presiunea a scazut la valoarea de aproximativ 11
milioane de ori presiunea atmosferica de la nivelul marii iar
temperatura a scazut la aproximativ 50.000 grade Celsius, fragmente
solide de diamant au inceput sa apara. Presiunea a inceput sa
scada, dar temperatura diamantului a ramas neschimbata, cu si mai
multe fragmente solide formandu-se.

Apoi, diamantul a facut ceva neasteptat. Bucatile solide nu s-au
scufundat, ci s-au transformat in aisberguri microscopice de
diamant plutind la suprafata unei mici mari de diamant lichid. „Un
ocean de diamant ar putea ajuta la explicarea orientarii campurilor
magnetice ale celor doua planete. Pana la 10 procente din Uranus si
Neptun se estimeaza a fi alactuite din carbon. Un ocean urias de
diamant lichid in locul potrivit ar putea curba sau abate campul
magnetic de la aliniamentul cu rotatia planetei”, a mai adaugat
Eggert.

Sursa: Phenomenica

CITESTE
SI:

• 
  Descoperite dintr-o lovitura: 32 de noi planete
  extrasolare
• 
  In galaxia noastra ar putea exista miliarde de
  „Pamanturi”
• Diamante
  de provenienta extraterestra imbraca Pamantul