Luna – rezultatul unei ciocniri planetare colosale? Noi cercetări adâncesc controversele privind formarea Lunii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Analiza mostrelor de roci selenare aduse de misiunile Apollo a scos la iveală urme ale corpului ceresc impactor, denumit de astronomi Theia, care ar fi izbit Pământul acum 4,5 miliarde de ani. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul Science.

Theia s-ar fi dezintegrat la impact, iar resturile ei, împreună cu materialul smuls din scoarţa terestră, s-ar fi aglutinat ulterior, formând Luna.

Deşi există şi alte ipoteze care încearcă să explice formarea Lunii, modelul impactului gigantic se potriveşte cu rezultele simulărilor pe computer, dar până acum nu se găsiseră dovezi fizice ale acestui impact în rocile selenare.

Pentru a confirma această ipoteză, savanţii şi-au concentrat eforturile pe măsurarea raporturilor dintre izotopii anumitor elemente chimice. Aceste raporturi variază în Sistemul Solar, motiv pentru care marea asemănare dintre raporturile dintre izotopii de pe Terra şi raporturile dintre izotopii de pe Lună contrazice modelele teoretice ale coliziunii, potrivit cărora Luna ar fi compusă mai ales din materiale provenind de la Theia.

Acum, o nouă analiză a proporţiei de izotopi ai oxigenului,  realizată de cercetătorii de la trei universităţi germane,  a arătat că rocile de pe Lună conţin urme de material străin. Diferenţele dintre rocile de pe Lună şi cele de pe Terra, deşi mici, confirmă, în opinia autorilor studiului, faptul că impactul gigantic a avut într-adevăr loc.

Alţi specialişti susţin însă că aceste diferenţe ar putea fi explicate prin faptul că Pământul a absorbit material din structura Theiei după formarea Lunii şi spun că diferenţele ar trebui să fie mult mai mari.

„Următorul obiectiv va fi să stabilim proporţia dintre materialele provenind de pe Theia şi care se află acum pe Lună”, a explicat Daniel Herwartz, cercetător în cadrul Universităţilor din Köln şi Göttingen.

Cele mai multe dintre modelele teoretice consideră că Luna este formată în procent de 70-90% din Theia şi de 10-30% din materiale de pe Terra. Totuşi, potrivit altor modele, Luna ar avea în compoziţia sa doar 8% din materialele de pe Theia.

Bazându-se pe datele din noul studiu, Daniel Herwartz consideră că ar fi totuşi posibil ca Luna să fie compusă pe jumătate din materiale de pe Theia, iar cealaltă jumătate din materiale terestre.

Un studiu publicat în 2012 arăta un uşor exces de „zinc greu”, descoperit în rocile lunare aduse de misiunile Apollo, aducând astfel o nouă dovadă în sprijinul teoriei coliziunii, potrivit autorului acelei analize, francezul Frédéric Moynier, cercetător la Universitatea Washington din Saint-Louis.

Surse: BBC News, AFP