Fiinţele ce trăiesc la kilometri adâncime în ocean depind de vremea de la suprafaţă!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ele sprijină populaţiile de bacterii, viermi gigant, scoici,
creveţi şi alte creaturi care trăiesc în beznă, pe o suprafaţă de
câţiva kilometri.

Spre deosebire de orice alte ecosisteme de pe planetă, aceste
izvoarele hidrotermale submarine nu se bazează pe lumina solară
pentru a-şi procura hrana. În loc să folosească fotosinteza,
bacteria care stă la baza lanţului trofic îşi ia energia din
rezerva de chimicale produsă chiar de aceste izvoare.

Fiind în general nepermanente şi răspândite, cu distanţe destul
de mari între ele, locuitorii lor duc o existenţă precară. Cu toate
acestea, se pare că deplasarea de la un sistem la altul este
posibilă chiar şi la kilometri depărtare.

Creaturile izolate de aici au urmat un drum evolutiv diferit
faţă de cele de pe continent. Cu toate acestea, cercetătorii au
găsit surprinzător de puţine variaţii genetice între populaţii.

Anul trecut, un articol descria modul în care un izvor
hidrotermal marin care a fost distrus de o erupţie vulcanică a fost
rapid recolonizat de o varietate de creaturi larvare, dintre care
unele păreau să fi călătorit mai mult de 300 km distanţă. Modul în
care s-a întâmplat acest lucru a continuat să rămână necunoscut.

Acum, un grup de cercetători conduşi de Lauren Mullineaux de la
Institutul Oceanografic Woods Hole a descris într-un articol
publicat în Science modul în care se desfăşoară aceste mutări.
Pe parcursul studiului, aceştia au descoperit cum vremea de
la suprafaţă influenţează adâncurile oceanelor, mediu considerat în
mod tradiţional ca o lume izolată.

Oamenii de ştiinţă monitorizau izvoarele hidrotermale submarine
aflate la 2 km adâncime în Pacific, când au constatat că numărul de
larve şi anumite substanţe chimice emise a scăzut dramatic în
timpul perioadelor în care curenţii oceanici sunt foarte puternici.
În acest mod, larvele sunt împrăştiate în ocean.

Ca o strategie de colonizare, dispersarea lor în ocean nu este
rentabilă, pentru că distanţele dintre izvoare sunt foarte mari iar
multe dintre aceste vieţuitoare se pierd în adâncuri. Cu toate
acestea, multe plante de uscat adoptă o tactică asemănătoare.

Cercetarea celor de la Woods Hole ofera mai mult decat o
introspecţie în ciclul de viaţă al acestor vieţuitoare marine.
Curenţii puternici de adâncime sunt strans corelaţi cu trecerea
turbulenţelor de vânt, vârtejuri de apă ce se pot întinde pe zeci
de kilometri pe suprafaţa oceanului.

Ideea că vânturile de suprafaţă pot influenţa curenţii de
adâncime este surprinzătoare şi sugerează că influenţa atmosferei
se poate extinde mult mai adânc în oceane decât se credea
anterior.

Cercetatorii au descoperit ca turbulenţe de suprafaţă precum şi
curenţii de adâncime, au tendinţa de a se forma între toamnă şi
primăvară şi mai ales în anii în care se produce El Niño.

Sursa:
The Economist