Prima pagină D:News

Dovezile geologice prezic efecte climatice devastatoare la tropice

05.18.2011 | ● Vizualizări: 322
Dovezile geologice prezic efecte climatice devastatoare la tropice     arheologie, geologie, tropice, muson, seceta + zoom
Galerie foto (1)

Un nucleu de sedimente dintr-un lac din Munţii Anzi sugerează că, odată ce temperaturile cresc, musonii de vară se vor diminua, provocând o scădere severă a cantităţii de apă din regiunile tropicale. Regiunile ecuatoriale din America de Sud primesc deja precipitaţii mult mai puţine decât în mileniul trecut, conform unui nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Nucleul de sedimente de aproape 2 metri lungime de la LagunaPumacocha, Peru, care conţine cea mai detaliată bază de dategeochimice a fluctuaţiilor climatului tropical, prezintă fazeuscate şi umede ale musonilor de vară din America de Sud şicorespund cu alte date geologice existente care relevă informaţiidespre modificările precipitaţilor din jur.

Asociate cu aceste surse, datele eliberate de sedimenteleilustrează că precipitaţiile din timpul verilor musonice dinAmerica de Sud au scăzut considerabil din 1900 (producându-se ceamai mare schimbare a precipitaţiilor care a avut loc după anul 300î.e.n.), în timp ce emisfera nordică a experimentat temperaturi maicalde.

"Acest model sugerează că regiunile tropicale sunt multmai uscate decât credeam. În cazul în care musonii care sunt atâtde utili pentru alimentare cu apă a zonelor tropicale continuă săscadă în acest ritm, consecinţele vor fi devastoare",susţine Mark Abbott, profesor de geologie şi ştiinţă planetară laUniversitatea din Pittsburgh.

Baza de sedimente arată fluctuaţiile regulate de precipitaţii înperioada cuprinsă între anii 300 î.e.n. şi 900 e.n., în special cuprecipitaţii abundente în jurul anului 550. Însă, începând cu anul900 o secetă severă s-a instalat aici şi a durat aproape treisecole, cea mai uscată perioadă fiind înregistrată între anii 1000şi 1040, eveniment corelat cu dispariţia populaţiilor nativeamericane, inclusiv Tiwanaku şi Wari, care au locuit pe teritoriulpe care astăzi se află Bolivia, Chile şi Peru.

După anul 1300 musonii încep să ude tropicele. Cea mai umedăperioadă din ultimii 2300 de ani s-a înregistrat între 1500 şi1750, perioadă cunoascută astăzi sub denumirea de Mica Eră Glaciarădatorită scăderii bruşte de temperatură la nivel global.

În jurul anului 1820, a existat o scurtă perioadă de secetă,precedată rapid de o fază umedă, înainte ca ploile să înceteze iarîn 1900. Până în iulie 2007, când sedimentele au fostcolectate, a existat o creştere abruptă a condiţiilor uscate, pânala un punct nemaiatins din anul 1000. Pentru a crea obază de date a climei cu ajutorul informaţiilor culese dinsedimente, echipa a analizat raportul izotopului delta-O-18 (unizotop al oxigenului) din fiecare strat anual de noroi. Acestraport are o relaţie negativă cu precipitatiile: niveluri dedelta-O-18 sunt scăzute în timpul sezoanelor umede şi ridicateatunci când ploile musonice sunt rare.

Echipa a constatat că istoria precipitaţiilor sugeratăde nucleul din lac s-a potrivit cu cea stabilită prin analizaizotopului delta-O-18 din peştera Cascayunga din Peru şi din calotaglaciară Quelccaya, din Anzi.

Abbott spune că nucleul Pumacocha corespunde modelului climaticdintre anii 980 şi 2006, dar oferă mult mai multe detalii.

O conexiune a fost stabilită între precipitaţiile şitemperaturile din emisfera nordică prin comparaţia dintre nucleu şimişcarea Zonei de Convergenţă Intertropicală (ITCz), o fâşie desafectată de furtuni în apropiere de Ecuator unde se întîlnescvânturile din emisfera sudică cu cele din emisfera nordică.Prezenţa istorică a ITCz a fost cuantificata prin măsurareaconcentraţiilor de titan din sedimente marine. Un nivel ridicat detitan în partea de nord a bazinului Cariaco din Venezuela arată căITCz a atins intensitatea maximă, în acelaşi timp în care musonuldin America de Sud a fost foarte uscat, între 900 şi 1100.

Pe de altă parte, cele mai umede perioada de la Pumacocha -între1400 şi 1820, care a coincis cu Mica Eră Glaciară - se corelează cuperioada în care ITCz s-a deplasat spre sud, în timp cetemperaturile din emisfera nordică se răceau.

Sursa: Futurity