Ce mai poate printa o imprimantă? Material genetic!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Noua metodă este de 10 ori mai rapidă şi implică mult mai puţin
efort uman, instalaţii mai simple şi consum redus de substanţe
chimice.

In celule, ADN este prezent sub forma unor perechi de catene
(ADN dublucatenar) alcătuite din unităţi numite
nucleotide. Fiecare nucleotidă este alcătuită din grupări fosfat, o
moleculă de dezoxiriboză şi o bază azotată. Catenele dublului helix
ADN sunt unite de-a lungul lor prin legături de hidrogen între
bazele azotate complementare.

Cu tehnologiile actuale, obţinerea de ADN în laborator costă
foarte mult – între 0,5 şi 1 USD pentru fiecare pereche de baze
azotate, în condiţiile în care e vorba de milioane de
perechi.
Folosind noua tehnologie, costul scade până la o jumătate de cent
pentru o pereche de baze.

Metoda implică folosire unui cip special proiectat – o plăcuţă
de 2,5 x 7,5 cm, prevăzută cu şiruri de adâncituri minuscule. Un
aparat asemănător unei imprimante cu cerneală pune pe plăcuţă o
soluţie ce conţine amestecul de baze azotate alese, iar asamblarea
acestora are loc în micile adâncituri ale cipului, sub efectul unor
enzime speciale.

Ulterior, cu ajutorul altor enzime, este verificată
corectitudinea asamblării, în raport cu modelul dorit. Enzimele
detectează greşelile de asamblare de-a lungul lanţului ADN, taie şi
repară porţiunea respectivă. Această etapă este cea mai lungă (pană
la o săptămână) dar, chiar şi aşa, inventatorii susţin că metoda
lor grăbeşte considerabil obţinerea secvenţelor de and necesare in
cercetările de inginerie genetică şi biologie sintetică, iar rata de eroare este mai
mică decât în cazul metodei convenţionale.

Sursa: msnbc