Sarea – o substanţă care dă dependenţă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Descoperirea făcută de Derek Denton, fondatorul Institutului
Howard Florey din Melbourne, Australia, şi de colegii săi, susţine
teoria conform căreia există o legătură între instinct şi
dependenţa de droguri.
Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au folosit şoareci pe
care i-au privat de sare, hrănindu-i cu diuretice şi mâncare
necondimentată. După trei zile, cercetătorii au analizat partea de
la baza creierului, numiră hipotalamus, în speranţa de a descoperi
modele genetice revelatoare.

Rezultatele au arătat clar că aceleaşi gene activate de apetitul
pentru sare au fost afectate şi în cazul dependenţei de cocaină şi
opiu.

• Incident medical fără precedent la bordul ISS: Un astronaut NASA a rămas brusc fără voce
• Jumătate dintre elevii români s-au gândit la sinucidere, arată un raport îngrijorător

În aceeaşi perioadă, alţi şoareci au fost alimentaţi cu mâncare
fără sare dar, spre deosebire de ceilalţi, lor le-a fost permis să
consume o soluţie sărată. Analiza creierelor lor, după ce au băut
soluţia, a relevat o diferenţă în expresia genelor in
hipotalamus.

Profesorul Denton a afirmat că, în timp ce dependenţa de cocaină
şi opiu a evoluat doar în ultimele două-trei mii de ani, sarea a
fost atât de importantă pentru supravieţuire, încât această
dependenţă s-a dezvoltat acum mai bine de o sută de milioane de
ani. Corpul are nevoie de sare pentru circulaţia sângelui şi a
fluidelor tisulare, pentru funcţionarea optimă a sistemului nervos,
a glandelor şi muşchilor, ca şi a aparatului reproducător.

În plus, specialiştii au observat că, imediat ce soluţia salină
a fost înghiţită de şoareci, creierul lor a înregistrat compensarea
deficitului de sare din organism înainte ca acest lucru să fie
posibil fizic. Modificările la nivelul creierului, corespunzătoare
restabilirii echilibrului sării, s-a produs înainte ca sarea să fie
absorbită din intestin şi să intre în fluxul sangvin, de unde să
ajungă la creier.

De aceea, specialiştii cred că mecanismul acestui fenomen este
unul neuronal.

„Este un mecanism evolutiv de supravieţuire, foarte valoros,
deoarece un animal lipsit de apă sau de sare şi cu forţele slăbite
din această cauză poate să inghită apa sau sarea necesară în doar
5-10 minute şi să-şi revină rapid, fiind astfel mai puţin
vulnerabil în faţa prădătorilor, ” a spus Denton.

Sursa:
The Sydney Morning Herald