De ce sunt oamenii mai evoluaţi decât alte primate? Pentru că ştiu să gătească!

Costul energetic al dezvoltării unui creier mai mare la primate a fost calculat de către o echipă de cercetători de la Universitatea Federală din Rio de Janeiro, Brazilia; ei au ajuns la concluzia că, dacă oamenii au reuşit să dobândească un creier care are de trei ori mai mulţi neuroni decât există la alte primate înrudite (cum sunt gorilele, cimpanzeii şi oragutanii), aceasta s-a întâmplat pentru că au început să consume mâncare gătită.

Altfel, consumul de hrană crudă, neprelucrată, oferă mult mai puţină energie, care, probabail, n-ar fi fost suficienţă pentru a asigura o astfel de dezvoltare cerebrală.

• Cărți scoase de pe rafturile Bibliotecii Naționale a Franței deoarece ar conține arsenic
• Amendă uriașă după o ceartă pe social media

Oamenii au, în medie, 86 de miliarde de neuroni (faţă de 33 miliarde la gorilă şi 28 miliarde la cimpanzei). Dar, deşi acest număr mare de neuroni ne oferă numeroase avantaje, ne şi costă mult, în termeni energetici: creierul nostru consumă, în repaus, 20% dn energia corpului, faţă de doar 9% la alte primate.

Oamenii de ştiinţă s-au întrebat multă vreme de unde şi-au procurat strămoşii noştri energia necesară pentru a-şi dezvolta astfel creierul, de vreme ce au evoluat din primate care aveau corpuri şi creiere de mărimea celor întâlnite azi la cimpanzei.

Chiar înaintea studiului brazilian publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, alte cercetări au sugerat că trecerea la hrana gătită a fost un mecanism de bază al acestui proces.

La sfârşitul anilor ‘90, primatologul Richard Wrangham de la Universitatea Harvard a emis o teorie conform căreia creierul uman a început să se dezvolte rapid în urmă cu 1,6-1,8 milioane de ani, la specia Homo erectus, când acest strămoş al omului a învăţat să frigă şi să coacă alimente precum carnea şi tuberculii comestibili. Prelucrarea termică a alimentelor, susţine Wrangham, realizează o predigestie a acestora, făcând astfel ca substanţele nutritive – şi deci caloriile – să fie absorbite mai rapid din tubul digestiv. Wrangham şi colegii săi au realizat studii de laborator pe rozătoare şi pitoni, arătând că aceste animale creşteau mai rapid şi ajungeau la dimensiuni mai mari dacă erau hrănite cu carne gătită în loc de carne crudă, şi că digestia cărnii gătite necesită mai puţină energie decât cea a cărnii crude.

Explorând în continuare această ipoteză a dezvoltării creierului datorită trecerii la hrana gătită, cercetătoarele braziliene Suzana Herculano-Houzel şi Karina Fonseca-Azevedo au dorit să afle dacă o alimentaţie compusă exclusiv din hrană crudă poate limita dezvoltarea creierului sau a corpului unei primate.

Mai întâi, au calculat numărul de neuroni din creierele a peste 30 de specii de mamifere – dintre care 13 primate -, constatând două lucruri: 

1) Mărimea creierului este direct proporţională cu numărul de neuroni.

2) Numărul de neuroni este direct proporţional cu cantitatea de energie (calorii) necesară pentru a alimenta creierul.

După ce au ajustat măsurătorile în funcţie de masa corporală a animalelor studiate, au calculat, pentru diferite primate, câte ore pe zi ar trebui acestea să mănânce hrană crudă în cantitate suficientă pentru a-şi asigura energia necesară creierului. Au găsit că gorilele ar trebui să mănânce alimente crude timp de 8,8 ore pe zi; orangutanii – 7,8 ore; cimpanzeii – 7,3 ore, iar oamenii din specia noastră, Homo sapiens – 9,3 ore pe zi.

Aceste rezultate arată că există o limită superioară a cantităţii de energie pe care primatele o pot obţine din hrana neprelucrată termic.

Hrana unei primate în sălbăticie diferă de dieta modernă de tip „raw food”, prin care oamenii obţin totuşi energie suficientă mărunţind alimentele în blender şi adăugând proteine şi alţi nutrienţi. În sălbăticie, alte primate nu-şi pot dezvolta creiere mai mari, decât dacă îşi reduc talia corporală, deoarece nu pot depăşi o anumită limită a caloriilor pe care le pot consuma în 7 sau 8 ore zilnice de hrănire. Oamenii, în schimb, pot depăşi această limită cu ajutorul hranei gătite.

Totuşi, încă există controverse între specialişti: nu se ştie cu precizie dacă gătitul a fost responsabil de primul salt evolutiv în ceea ce priveşte mărimea creierului (eveniment petrecut în timpul lui H. erectus), sau dacă strămoşii noştri au început mai târziu să folosească focul pentru a găti, ceea ce a dus la un al doilea salt în ceea ce priveşte creşterea creierului, acum 600.000. Cele mai vechi vetre de foc găsite în siturile paleontologice au vechimea de 800.000 de ani, iar dovezi ale utilizării regulate a focului pentru a găti sunt şi mai recente.

Sursa: sciencemag.org

Foto: Hepta