Eşti fericit că trăieşti mult? Mulţumeşte-i bunicii!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Printr-o nouă simulare, oamenii de ştiinţă au observat că existenţa bunicilor care să aibă grijă de nepoţi ar dubla durata de viaţă a membrilor dintr-o comunitate. Studiul vine să susţină ipoteza bunicilor care încearcă să explice de ce femeile, spre deosebire de femelele de primate şi mamifere, trăiesc cu mult peste perioada lor de reproducere. Teoria sugerează că femeile trăiesc mai mult tocmai pentru a putea avea grijă de nepoţi, cu scopul de a le permite copiilor ei să aibă mai mulţi urmaşi. Prin urmare, familiile care provin din bunici ce au avut o viaţă lungă au un avantaj genetic, permiţânu-i longevităţii să se răspândească prin selecţie naturală. 

Studiul a fost realizat de antropologul  Kristen Hawkes, de la Universitatea din Utah. Ea a fost inspirată în realizarea acestei cercetări de grupul de vânători-culegători Hadza, din Tanzania. Aici, femeile aflate în perioada de postmenopauză muncesc foarte mult. „Productivitatea economică a acestor femei ne-a uimit”, a declarat autoarea. 

• Incident medical fără precedent la bordul ISS: Un astronaut NASA a rămas brusc fără voce
• Jumătate dintre elevii români s-au gândit la sinucidere, arată un raport îngrijorător

În principiu, aceste femei scot din pământ tuberculi comestibili, legume cu rădăcini foarte puternice, o sarcină despre care, femeile Hadza spun că este prea dificilă pentru copii. Statistic, oamenii de ştiinţă au descoperit că sănătatea şi succesul unui copil Hadza depindea de munca mamei, dar doar până când aceasta urma să aibă un nou copil. După aceea, sănătatea copilului devenea strict legată de cât de mult muncea bunica. 

Pentru a testa ipoteza conform căreia bunicii au un rol important în promovarea longevităţii, Hawkes a realizat un model matematic ce reprezenta o comunitate de 1.000 de femele şi masculi, cu durata medie de viaţă asemănătoare cu cea a primatelor (de aproximativ 20 de ani). Modelul putea „evolua”, formând o durată de viaţă mai lungă sau mai scăzută, în funcţie de condiţii. În studiu, bunicile au fost definite drept femei peste 45 de ani, fără copii, capabile să aibă grijă de orice copil din comunitate. Atunci când aceste femei au fost integrate în simulare, oamenii de ştiinţă au observat că durata de viaţă a crescut foarte mult. Între 24.000 şi 60.000 de ani, membrii comunităţii aveau o durată de viaţă de aproximativ 40 de ani. 

Aceasta este o durată medie de viaţă pentru un vânător-culegător, a explicat Hawkes. Prin urmare, cercetătorii presupun că schimbările climatice şi alţi factori din istoria umană au făcut ca primii născuţi să se descurce mai greu cu hrana, odată ce mamele lor se pregăteau pentru naşterea altor copii. În această situaţie, bunicile, erau cele care trebuiau să aibă grijă de primii născuţi să le asigure hrana necesară. 

Prin îngrijirea copiilor înţărcaţi, bunicile preiau o parte din presiunea ce apasă pe umerii mamei, permiţându-le acestora să facă mai muţi copii. În acest mod, mai multe gene erau trecute de la mamă la copii, iar selecţia naturală favoriza prelungirea vieţii.