Oamenii de ştiinţă au aflat de ce femelele păianjen îşi consumă partenerii după sex

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dr. Peng Yu de la Universitatea Hubei din China, alături de colegii săi, a hotărât să afle răspunsul la această întrebare. Cercetarea realizată de cercetătorii chinezi a fost publicată în jurnalul ştiinţific Behavioral Ecology and Sociobiology.

Echipa doctorului Peng a colectat aproximativ 400 de păianjeni-lupi tineri, de ambele sexe, de pe câmpiile din apropiere. Apoi, cercetătorii au crescut păianjenii separat (pentru a evita canibalismul) până când aceştia au ajuns la maturitatea sexuală.

Apoi, pe rând, oamenii de ştiinţă au pus fiecare femelă lângă un mascul şi au aşteptat până când a avut loc unul din următoarele trei evenimente: masculul a fost mâncat, masculul s-a cuplat cu femela şi a evitat cu succes să fie mâncat sau masculul a supravieţuit jumătate de oră fără să fie mâncat, dar nu s-a cuplat cu femela în acea perioadă. În anumite cazuri, oamenii de ştiinţă au împerecheat masculi virgini cu femele virgine, în alte cazuri masculi virgini cu femele care tocmai se împerecheaseră. De asemenea, cercetătorii au împerecheat şi masculin virgini cu femele virgine care nu mai fuseseră hrănite de două săptămâni, pentru a testa ipoteza înfometării.

Ulterior, cercetătorii au ales 16 femele care s-au cuplat şi care au mâncat ulterior partenerii de sex şi alte 10 femele care s-au împerecheat, dar care nu şi-au mâncat partenerii, urmărind succesul reproductiv al acestora. După ce femelele au depus coconul, cercetătorii au ales în mod aleatoriu 10 coconi de la fiecare grup şi le-au monitorizat până când puii au eclozat. Ulterior, oamenii de ştiinţă au ales 20 de pui de păianjen din fiecare grup pentru a-i studia.

Prima observaţie a cercetătorilor a fost aceea că, deşi femelele păianjenilor-lup îşi consumă uneori masculii înainte de actul sexual, acest lucru se întâmplă în doar 10% din cazuri, nefiind mai frecvent în cazul femelelor înfometate. A doua observaţie a fost aceea că atunci când un mascul este considerat a fi potrivit pentru acuplare, acesta nu este niciodată mâncat în timpul actului sexual, chiar dacă acesta poate dura şi 90 de minute. Utima observaţia a fost că în 28% din cazuri, masculii erau consumaţi după actul sexual. Aşadar, masculii care reuşeau să-şi găsească o parteneră sexuală erau consumaţi mai des decât cei care nu îşi găseau una.

Descoperirea cea mai importantă a cercetătorilor, care le explică pe toate celelalte, are legătură cu succesul puilor de păianjen. Astfel, cei născuţi din femele care îşi consumaseră partenerii prezentau 48% şanse de a supravieţui primei luni de viaţă.  În schimb, cei născuţi din femele care nu îşi consumaseră partenerii aveau doar 12% şanse de a supravieţui primelor 30 de zile.

Diferenţa imensă în rata de supravieţuire este suficient de mare, din punct de vedere evolutiv, pentru a încuraja masculii să se sacrifice, pentru că un mascul ar trebui să se împerecheze de 3 ori pentru a obţine beneficiile pe care le obţine prin actul suicidal. Aşadar, motivul pentru care este de trei ori mai probabil ca un mascul să fie consumat dacă s-a împerecheat cu femelă decât dacă nu a făcut acest lucru este, probabil, deoarece doreşte să fie mâncat, pentru binele progeniturii sale.

Încă nu este clar care sunt beneficiile exacte pe care un mascul le aduce progeniturii sale prin sistemul digestiv al femelei. Este posibil ca în corpul păianjenului să se găsească nutrimente esenţiale care sunt mai rare în alte alimente. Indiferent de detalii, răspunsul la întrebarea biologilor este acum clar: masculii păianjen îşi sacrifică viaţa pentru binele copiilor lor.

Sursa: The Economist