Cum ar arăta Planeta Roşie dacă ar fi… o Planetă Albastră?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Proiectul realizat de Kevin Gill, un inginer de software din SUA, se numeşte A Living Mars şi porneşte de la premisa – imaginară, desigur – că Planeta Roşie ar avea o atmosferă de tip terestru, mari cantităţi de apă, alcătuind un Ocean Planetar, şi viaţă, cel puţin viaţă vegetală. Cum ar arăta atunci Marte?

Într-un complex model computerizat, Kevin Gill a reprezentat relieful planetei Marte cu ajutorul unui program creat de el,  jDem846, după care a stabilit un „nivel al mării”; orice porţiune de teren cu elevaţie sub acest nivel a fost imaginată ca fiind plină cu apă şi, în consecinţă, reprezentată în albastru şi cu suprafaţa plată, aşa cum sunt reprezentate zonele oceanice pe hărţile terestre.

Apoi, a utilizat programul GIMP (GNU Image Manipulation Program  – un program multi-platformă pentru editarea de imagini) pentru a desena, pe „uscatul” planetei, diferite caracteristici al terenului, inspirându-se din imaginile realizate de NASA în cadrul proiectului Blue Marble: Next Generation.

În această etapă a făcut în mare măsură apel la propria imaginaţie, decizând singur unde să aşeze regiuni verzi, cu vegetaţie abundentă, şi unde să pună zone deşertice. De exemplu, i s-a părut mai potrivit ca în jurul muntelui numit Olympus Mons (cel mai înalt munte de pe Marte şi de pe orice planetă din Sistemul Solar – 22 km înălţime) şi al vulcanilor înconjurători, într-o zonă aflată în apropierea Ecuatorului marţian, peisajul să fie mai curând arid, deşertic, şi l-a reprezentat într-un mod similar celui în care apar zonele deşertice din Africa şi Australia pe imaginile din satelit.

Tot astfel, în regiunile mai înalte şi aflate la latitudini mai mari, peisajul a fost reprezentat într-un mod ce aminteşte  de pădurile boreale – cu vegetaţie de culoare mai întunecată – sau de tundră, cu întinderi de gheaţă, inspiraţia constituind-o peisajele din nordul Rusiei. 

Întinderile de vegetaţie din zonele tropicale şi subtropicale sunt inspirate din pădurile pluviale din Africa şi America de Sud.

Apoi, a importat din nou imaginea în programul jDem846, cu ajutorul căruia a modelat-o sub forma unei sfere, a adăugat nori – pentru a reprezenta atmosfera – şi a prelucrat lumina.

Gill a realizat două proiecţii diferite, una reprezentând emisfera estică a planetei Marte (stânga), cealaltă emisfera vestică (pe care pot fi văzute unele dintre cele mai cunoscute forme de relief de pe Marte, precum  Olympus Mons – spre orizont – şi canioanele din Valles Marineris, în centrul imaginii).

„Nu am avut intenţia de a realiza un scenariu riguros ştiinţific” – spune Kevin Gill despre creaţia sa – „şi sunt sigur că unele dintre presupunerile mele se vor dovedi incorecte.” Dar, adaugă el, speră să stimuleze imaginaţia utilizatorilor, iar aceştia să se bucure de imaginile create de el.

Sursa: The Atlantic / Credit foto: Kevin Gill