Chiar şi kilogramul trebuie să fie pus la regim!

Ca rezultat, fiecare ţară care deţine astfel de măsuri standard are o definiţie a kilogramului un pic diferită. Acest lucru ar putea pune în pericol experimentele care necesită măsurători foarte precise şi ar putea afecta comerţul internaţional în cazul unor produse care sunt reglementate foarte strict şi care pot fi tranzacţionate doar în cantităţi limitate, precum materialele radioactive. 

Acum, specialiştii sugerează curăţarea acestor cilindri standard cu ajutorul ozonului sau a luminii ultraviolete, astfel încât ei să nu fie afectaţi.

• De ce unii oameni reacționează mai bine la medicamentele pentru obezitate?
• Antioxidantul recomandat de experți care nu ar trebui să lipsească din farfurie

Primul cilindru de acest fel a fost creat în 1875, urmând ca în 1880, aproape 40 de astfel prototipuri să fie fie distribuite mai multor ţări. Pentru a evita pe cât posibil contaminarea suprafeţelor, unităţile de măsură standard au fost create sub formă de cilindru, astfel încât să existe o suprafaţă cât mai mică pe care să se adune impurităţi. Ele sunt păstrate la temperatură şi presiune constante,în camere unde aerul este filtrat. Cu toate acestea, nu este posibil ca prototipurile să fie izolate complet. 

Curăţarea lor este realizată doar de tehnicieni calificaţi care şterg cilindrul cu piele de căprioară îmbibată în alcool. Din cauză că fiecare tehnician curăţă diferit prototipul, dar şi pentru că fiecare ţară realizează curăţarea în zile diferite, masa fiecărui kilogram variază. 

Pentru a vedea cum „se îngraşă” kilogramul, oamenii de ştiinţă au utilizat un spectroscop cu raze X şi au analizat suprafeţe similare cu cele ale prototipelor internaţionale. De-a lungul unui deceniu, pe aceste suprafeţe se acumulează zeci de micrograme de elemente pe bază de mercur şi carbon. Elementele pe bază de carbon provin de la gazele de eşapament, pe când cele pe bază de mercur au ca sursă termometrele din laboratoare, care, uneori, se sparg. 

În urma cercetărilor, specialiştii au realizat că tratamentele pe bază de ozon şi lumină ultravioletă ar putea distruge legătura dintre atomii de carboni şi suprafeţe, făcând ca o cantitate însemnată de contaminare să dispară.