De ce este muştarul galben?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Curcuma este originară din pădurile tropicale din Asia de Sud şi de secole ea este utilizată drept colorant alimentar. Planta curcuma este culeasă anual pentru rizomul ei. Acesta este fiert, uscat şi măcinat până ia forma unei pudre. Pentru a obţine tradiţionalul muştar galben, pudra de curcuma se amestecă cu pudra obţinută din seminţele de muştar, oţet, apă şi sare.

De asemenea, curcuma este un ingredient tradiţional folosit în multe feluri de mâncare indiene, oferindu-le alimentelor un gust uşor amar. Dar nu doar pudra din rizomul de curcuma este utilizată în industria alimentară, ci întreaga plantă poate face parte din mâncare. Graţie gustului lor înţepător şi frunzele plantei sunt utilizate în multe reţete indoneziene. 

Mai mult, încă de acum multe generaţii, oamenii din regiune au descoperit că planta are şi multe calităţi medicinale. În mod tradiţional, curcuma a fost utilizată în tratamentul antiinflamator, antiseptic şi împotriva leziunilor hepatice. De fapt, Societatea Americană împotriva Cancerului a declarat că ingredientul activ din curcuma, curcuminul, este un atioxidant care, în studii de laborator, s-a dovedit capabil să distrugă celule canceroase. Mai mult, cercetările realizate pe animale au scos la iveală faptul că acest ingredient reduce dezvoltarea a mai multor forme de celule canceroase şi tumori. 

În ceea ce priveşte istoria muştarului, primii creatori ai acestui aliment au fost romanii. Ei combinau seminţele cu suc de struguri nefermentat pentru a crea ceea ce ei numeau „ mustum ardens” (sucul care arde). Popularitatea muştarului a crescut în Roma şi în teritoriile cucerite de romani. 

În regiunea franceză Burgundia, într-un mic orăşel numit Djon nu numai că muştarul a devenit popular, dar locuitorii de aici au creat propria lor varietate de astfel de topping-uri, înlocuind sucul de struguri nefermentat cu oţetul. Din acea perioadă până în zilele nostre, Dijon este cunoscut drept capitala muştarului. 

Muştarul galben, însă, nu a fost creat până în secolul XX. În 1884, doi fraţi numiţi Robert şi George French au adus o moară în Rochester, New York, după ce moara anterioară arsese într-un incendiu. După moartea lui Robert, un al treilea frate, pe numele său Francis a venit să ajute familia să dezvolta afacerea. Aşa se face că în 1904, George a început să experimenteze cu „muştarul cremos pentru salată” şi a decis să adauge curcumă la reţeta tradiţională a muştarului pentru ai da un aspect mai atrăgător. În final, muştarul galben şi-a făcut premiera la târgul din 1904, St. Louis World’s Fair, fiind prezentat ca un condiment potrivit pentru hot dog. 

Sursa: Today I Found Out