Cercetătorii au calculat cu precizie data când jumătate din speciile planetei au fost ucise de megavulcani străvechi

Cercetătorii au obţinut cea mai precisă dată de până acum – acum 201.564.000 ani – pentru evenimentul cunoscut sub numele de extincţia triasică-jurasică, cea de-a patra mare extincţie din istoria planetei noastre.

„Erupţiile au fost un eveniment extraordinar”, afirmă Dennis Kent, coautorul studiului publicat în jurnalul Science şi totodată expert în paleomagnetism din cadrul laboratorului Lamont-Doherty din cadrul Universităţii Columbia.

• Cel mai toxic oraș de pe Pământ: cum a decăzut de la 10.000 de locuitori și…
• Cât de posibil este ca Inteligența Artificială să declanșeze o criză majoră în societate?

Cercetătorii afirmă că studiul oferă o paralelă istorică la schimbările climatice provocate de om astăzi, arătând cum creşterea bruscă a nivelului de dioxid de carbon poate fi mai rapidă decât capacitatea speciilor vulnerabile de a se adapta la schimbare.

Noua analiză reduce fereastra de timp pentru acest eveniment important din istoria planetei de la 3 milioane de ani, perioada de incertitudine de până acum, la doar 20.000 de ani, o perioadă foarte mică din punct de vedere geologic.

Erupţiile au făcut ca un Pământ deja încins să devină şi mai sufocant, ucigând plantele şi animale şi deschizând calea către era dinozaurilor – aceştia fiind eradicaţi la rândul lor acum 65 de milioane de ani în urma unui impact al unui meteorit şi al unui posibil eveniment vulcanic.

Vulcanii dominau Terra pe vremea când majoritatea pământului era dispusă într-un continent gigantic, eliberând aproximativ 2,5 milioane de metri cubi de lavă care, cu timpul, a „spintecat” solul şi a dus la crearea Oceanului Atlantic.

Pentru realizarea acestui studiu, oamenii de ştiinţă au analizat mostre de sol din Nova Scotia, Maroc şi din apropierea oraşului New York, toate mostrele provenind din continentul gigantic de odinoară cunoscut în literatura de specialitate sub numele de Central Atlantic Magmatic Province.

Analiza descompunerii izotopilor de uraniu din bazalt, un tip de rocă produsă de erupţii, a permis cercetătorilor să estimeze cu precizie când au avut loc erupţiile. Erupţia din Maroc a fost prima, urmată la 3.000 de ani distanţă de cea din Nova Scotia şi apoi de o erupţie în New Jersey 13.000 de ani mai târziu.

Sedimentele de sub acest strat conţin fosile din epoca Triasică, însă deasupra acestui strat nu mai există fosile. Printre animalele dispărute se numără conodonţi (peşti similari ţiparilor), crocodili timpurii şi şopârle de copac.

„În anumite feluri, această extincţie este similară evenimentelor de astăzi. E posibil să fi avut loc într-un interval de timp similar. Multe informaţii preţioase despre impactul pe care dublarea cantităţii de dioxid de carbon din astmoferă urmează să îl aibă asupra temperaturilor globale, acidităţii oceanelor şi asupra vieţii de pe Terra pot fi obţinute prin studierea dovezilor geologice”, a comentat Terrence Blackburn, unul dintre cercetătorii implicaţi în acest studiu.

Sursa: AFP, The Earth Institute