De ce suntem loviţi de iarnă în timpul primăverii? Oamenii de ştiinţă oferă un răspuns neaşteptat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de ştiinţă oferă un răspuns: motivul pentru care ne confruntăm cu cel de-al patrulea an consecutiv în care Europa şi America de Nord au parte de zăpadă şi de frig atât de târziu este chiar încălzirea globală!

Cercetătorii afirmă că încălzirea globală afectează o relaţie complexă dintre ocean şi atmosferă, ceea ce face ca aerul îngheţat de pol să coboare în sud.

„Această legătură este din ce în ce mai clară, chiar dacă dovezile nu sunt încă 100% concludente”, a declarat Dim Coumou, specialist în cadrul Potsdam Institute for Climate Impact Research, centru de cercetare aflat în apropiere de Berlin.

Teoria oamenilor de ştiinţă se bazează pe un fenomen arctic studiat în profunzime, intitulat „positive feedback” – cu alte cuvinte, un cerc vicios.

Temperaturile tot mai mari duc la topirea gheţii din Oceanul Arctic, mai ales vara. În 1979, atunci când au fost efectuate pentru prima dată măsurătorile prin satelit, gheaţa din Arctic se întindea vara pe şapte milioane de kilometri pătraţi, echivalentul a 90% din suprafaţa Australiei. Măsurătorile efectuate în septembrie 2012 au arătat că întinderea gheţii a atins un nivel minim, de doar 3,4 milioane de kilometri pătraţi.

Dispariţia gheţii ce reflectă lumina soarelui dezvăluie o cantitate mai mare de apă întunecată, ce absoarbe radiaţia solară, ceea ce accelerează topirea gheţii – continuând acest cerc vicios.

Teoria cercetătorilor sugerează că această căldură suplimentară, stocată pe o suprafaţă vastă a apei de suprafaţă, este eliberată lent în atmosferă de-a lungul toamnei arctice. Căldura duce la creşterea presiunii atmosferice şi a umezelii din Arctic, reducând diferenţa de temperatură faţă de latitudinile mai joase.

Din acest motiv, vortexul polar, un vânt circular foarte puternic ce menţine aerul Arctic în nordul planetei, începe să se slăbească. De aceea aerul polar reuşeşte să scape, ducând înspre sud o masă de aer rece şi umed, ceea ce rezultă în zăpadă şi frig în America de Nord şi Europa.  Totodată, această masă de aer rece tinde să rămână acolo din cauza vântului.

În loc să împrejmuiască emisfera nordică într-o manieră previzibilă, acest vânt ce se găseşte la altitudini înalte începe să ia o rută în zig-zag deasupra SUA, Atlanticului şi a Europei. Partea aflată la sudul acestui zig-zag au parte de vreme rece care rămâne blocată în loc.

„Căldura care este stocată în oceanul Arctic este transferată rapid în atmosferă, iar asta afectează tiparul meteo din emisfera nordică”, a declarat Coumou.

„Am avut parte de câteva ierni în Europa în care s-au înregistrat perioade reci de 10-20-30 de zile. Acelaşi lucru s-a petrecut în SUA şi în Canada, unde meteorologii au fost martori la perioade bizare de frig, dar ceva mai scurte”, explică Coumou.

Charles Greene, directorul Ocean Resources and Ecosystems Program din cadrul Universităţii Cornell din New York, afirmă că încălzirea Arcticului duce la schimbări imprevizibile ale climei.

„Schimbările înregistrate în nivelul gheţii duc la o creştere a probabilităţii ca aerul rece arctic să coboare în sud. Este însă greu de prevăzut în ce regiuni va coborî acest aer rece, pentru că nu ştim sigur cum interacţionează cu alte părţi ale sistemului climatic, cum ar fi El Nino sau La Nina”, explică Greene.

Cu toate acestea, teoria nu este îmbrăţişată de toţi climatologii, unii solicitând mai multe dovezi în favoarea sa, mai ales în urma unor date acumulate de-a lungul unor perioade mai îndelungate.

Sursa: AFP