De ce nu avem amintiri legate de primii ani din viaţă?

Acum, un nou studiu indică faptul că „amnezia infantilă” ar putea apărea ca urmare a dezvoltării rapide pe care o experimentează neuronii în hipocamp, regiunea din creier responsabilă cu introducerea noilor experienţe în memoria pe termen lung. 

Deşi copiii par să îşi amintească evenimente importante la scurt tip după experimentarea lor, aceste amintiri dispar odată cu trecerea timpului, susţine coordonatorul studiului, Paul Frankland de la Hospital for Sick Children, din Toronto. „Copiii nu pot forma amintiri stabile legate de evenimentele din primii ani de viaţă. Am o fiică în vârstă de 4 ani şi pentru că lucram la acest studiu, mereu o întrebam dacă îşi amintea de locuri pe care le vizitaserăm cu 2, 3 luni înainte. Este clar că ea poate forma amintiri reţinând câteva detalii, însă peste alţi patru ani, nu îşi va mai aminti nimic”, a explicat Frankland. 

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Întotdeauna s-a suspectat că hipocampul este implicat în acest proces. „Hipocampul se maturizează încet şi probabil că până la 3-4 ani nu atinge un nivel rezonabil de maturitate. În timp ce copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 4 ani îşi pot aminti lucruri pe termen scurt, este nevoie de hipocamp pentru a putea stoca informaţiile în memoria pe termen lung”, a declarat dr. Eric Kandel, director al Institutului Kavli pentru Cercetarea Creierului, de la Universitatea Columbia. 

În ciuda acestor presupuneri, nimeni nu cunoştea detalii legate de evenimentele şi procesele ce au loc în creierul unui copil. 

Frankland suspecta că amintirile chiar sunt depozitate în memoria pe termen lung, dar că hipocampul le pierde urma în timpul fazei de creştere rapidă ce are loc în copilăria fragedă. 

Pe măsură ce hipocampul se maturizează, se formează un număr mare de noi neuroni care trebuie să fie introduşi în circuitele deja existente. Cel mai probabil, în acest proces de restructurare, creierul „uită” unde a stocat amintirile. Pe măsură ce procesul de expansiune se încetineşte, creierul poate urmări mai uşor unde sunt stocate informaţiile şi astfel memoria pe termen lung începe să funcţioneze mai bine.

Astfel, pentru a testa această teorie, Frankland a realizat un experiment pe pui de şoareci. Oamenii de ştiinţă au încetinit ritmul în care se formau noii neuroni în hipocampul şoarecilor. În mod normal, puii de şoareci şi copiii au aceeaşi problemă legată de amintirile pe termen lung: dacă îi înveţi cum să navigheze printr-un labirint, în câteva zile vor uita ce au învăţat. În schimb, în studiu, şoarecii cărora procesul de creare a noi neuroni fusese încetinit şi-au amintit cum să iasă din labirint. Se pare că abordarea lui Frankland este corectă. 

Dr. Liana Apostolova de la Institutul pentru Cercetarea a Creierului, din cadrul UCLA , s-a declarat foarte încântată de rezultatele studiului: „Descoperirea este foarte interesată şi se potriveşte cu literatura de specialitate”. 

Acum, Frankland consideră că, în curând, va avea şansa de a testa teoria şi pe oameni.  El cunoaşte multe cazuri în care copiii diagnosticaţi cu cancer, care primesc tratamente, întâmpină efecte secundare precum încetinirea procesului de formare a noilor neuroni. „Putem realiza teste pentru a vedea dacă tratamentul păstrează amintirile legate de evenimentele petrecute înaintea de chimioterapie”, a explicat el.

Sursa: NBC News