Cutremurele foarte puternice pot duce la micşorarea vulcanilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Seismul cu magnitudinea de 9 grade care s-a produs în nord-estul Japoniei în martie 2011, provocând un tsunami devastator, a redus cu până la 15 cm înălţimea unui lanţ vulanic de pe insula Honshu, situată la 200 de km de la epicentru, potrivit unui studiu japonez.

Cutremurul de 8,8 grade produs în regiunea Maule din Chile, în 2010, a dus la reducerea altitudinii a cinci regiuni vulcanice situate la 200 de km depărtare, potrivit unui alt studiu american.

• Secretul unui „nou început” poate fi chiar anotimpul de vară, spun psihologii
• Câți kilometri are cel mai lung pod din lume și în cât timp poate fi traversat…

Totuşi, cercetătorii susţin că nu se ştie cu certitudine dacă acest fenomen duce la creşterea riscului de erupţie vulcanică.

În ambele cazuri, cutremurele implică un fenomen de subducţie, când o placă litosferică alunecă sub o altă placă, ceea ce creează procesul de „tasare” (surpare geologică) în lanţurile de munţi situate paralel cu epicentrul seismelor.

În 2011, cutremurul de pământ a creat o „tensiune est-vest în Japonia orientală”, a explicat Youichiro Takada, membru al Institutului de Cercetare şi Prevenire a Catastrofelor din cadrul Universităţii din Tokyo.

„Roci calde şi moi situate sub vulcani, cu magma la mijloc, au fost întinse pe orizontală şi aplatizate pe verticală. Această deformare a provocat surparea vulcanilor”, a adăugat Takada.

Geologii din Chile consideră că această tasare a atins o fâşie montană cu o lungime de 400 km. În cazul Japoniei, terenul s-a deformat pe suprafeţe enorme, în formă de elipse de aproximativ 15 km pe 30 km, dar cauzele acestor fenomele par a fi diferite.

În acest caz, buzunarele cu magmă legate de surse subterane situate sub zonele vulcanice ar putea să străbată rocile, întinse şi devenite permeabile în urma cutremurului.

În 1906 şi în 1960, două cutremure din zona de subducţie din chiliană au precedat erupţii vulcanice în Anzii de Sud.

Totuşi, cutremurul puternic din 2010 nu a putut fi asociat niciunei erupţiii majore din această zonă de risc, menţionează studiul american, realizat sub conducerea lui Matthew Pritchard, de la Universitatea Cornell din New York.

Pentru Takada, de asemenea, impactul seismului din martie 2011 asupra vulcanilor din Honsh rămâne neclar.

„Pentru moment, noi nu ştim legătura dintre erupţiile vulcanice şi fenomenul de surpare pe care l-am menţionat. Avem nevoie în continuare să ne aprofundăm cunoştinţele despre mişcările magmei”, a adăugat geologul japonez.

Fenomenul de tasare a fost constatat pe munţii Akitakoma, unde ultima erupţie datează din 1971, Kurikoma (1950), Zao (1940), Azuma (1977) şi Nasu (1963).

Aceste studii publicate în revista britanică Nature Geoscience, se bazează pe datele colectate de radarele sateliţilor care au cartografiat terenul înante şi după seisme.

Sursa: Mediafax