Când va dispărea viaţa de pe Pământ?

Pe măsură ce Soarele îmbătrâneşte şi devine mai fierbinte, evoporarea mai puternică şi reacţiile chimice ale substanţelor cu apa provenită din ploi vor sustrage tot mai mult dioxid de carbon din atmosferă.

În mai puţin de un miliard de ani, nivelul dioxidului de carbon va deveni prea mic pentru ca plantele fotosintetizatoare să poată supravieţui, spun oamenii de ştiinţă. (În procesul fotosintezei, plantele preiau din aer dioxidul de carbon, din care sintetizează, cu ajutorul energiei provenite din lumină, substanţe organice, eliberând în schimb oxigen.)

• VIDEO: Un robot umanoid prezentat în China a executat un dans tradițional cu sabie
• Cele 6 obiceiuri care susțin sănătatea inimii

Iar când plantele vor pieri, viaţa pe Terra, aşa cum o cunoaştem noi, va înceta să mai existe. Odată cu dispariţia plantelor, vor pieri şi animalele erbivore, apoi şi carnivorele care se hrăneau cu acestea.

În cele din urmă, vor rămâne doar microoroganisme, dar nici acestea nu vor supravieţui la nesfârşit. 

După încă un miliard de ani, oceanele vor fi secat complet, singurele vieţuitoare rămânând doar câteva specii de microorganisme foarte rezistente.

„Pământul din viitorul îndepărtat va fi foarte ostil vieţii”, spune astrobiologul Jack O’Malley-James, de la Universitatea St. Andrews, Marea Britanie.

„Toate  fiinţele vii au nevoie de apă lichidă, aşa că orice forme de viaţă care vor mai rămâne se vor refugia în ochiurile de apă lichidă, poate la altitudini mai mari, unde este mai răcoare, sau în peşteri subterane.”

Organismele supravieţuitoare vor trebui, de asemenea, să se adapteze temperaturilor foarte ridicate şi radiaţiei ultraviolete intense, spune specialistul.

Aceste predicţii se bazează pe o simulare computerizată a efectelor pe care le-ar avea asupra Terrei transformările pe termen lung prin care va trece Soarele.

În cursul următorului miliard de ani, se aşteaptă ca Soarele să rămână stabil, dar să devină tot mai strălucitor. Radiaţia tot mai intensă va determina încălzirea Pământului atât de mult, încât oceanele vor începe să se evapore. 

Aceste rezultate ar putea avea implicaţii în ceea ce priveşte căutarea vieţii extraterestre, afirmă Jack O’Malley-James.

„Când ne gândim ce să căutăm pentru a descoperi viaţă pe alte planete, modul nostru de gândire este în mare măsură limitat de concepţia despre viaţă aşa cum o cunoaştem azi, viaţă care lasă în atmosferă urme grăitoare, precum oxigenul şi ozonul”, spune el.

Însă viaţa pe Pământul din viitorul îndepărtat va fi foarte diferită de cea de azi, aşa încât, pentru a descoperi viaţă de tip terestru pe alte planete va trebui să căutăm un set de indicii cu totul noi.”

[În studiul nostru], noi am simulat o biosferă muribundă, alcătuită din populaţii ale speciilor care au cea mai mare probabilitate de a supravieţui, pentru a determina ce tipuri de gaze vor elibera acestea în atmosferă.”

”Aproape de momentul în care toate formele de viaţă vor dispărea de pe planetă, va rămâne doar o atmosferă formată în pricipal din azot şi dioxid de carbon, prezenţa metanului fiind singurul semn de viaţă activă.”

Sursa: Mail Online