Planta medicinală mărul-lupului, folosită şi în România, poate cauza cancer

Expunerea la o substanţă numită acid aristolochic, conţinută în plantele din genul Aristolochia, printre care se numără şi mărul-lupului (Aristolochia clematitis), care creşte şi în România, explică, cel puţin parţial, apariţia aşa-numitei nefropatii endemice balcanice (NEB), o boală a cărei cauză a rămasă multă vreme misterioasă. 

NEB afecta în număr mare locuitorii unor sate din preajma Dunării, în Serbia, Croaţia, Bulgaria şi România, provocând apariţia unor boli grave ale rinichilor şi chiar cancere ale aparatului urinar, în proporţie mult mai mare decât media din populaţia generală.

• Prognoza actualizată de la ANM: Cât de caldă va fi vremea și unde va ploua?
• Chefir versus iaurt: care aduce mai multe beneficii pentru sănătate?

Dintre diferitele explicaţii propuse de cercetători, una se leagă de expunerea la o substanţă potenţial cancerigenă, numită acid aristolochic.

Oamenii de ştiinţă au făcut legătura dintre nefropatie şi această substanţă atunci când un nou val de îmbolnăviri, de data acesta în Taiwan, a fost corelat cu ingestia unor produse naturiste preparate din Aristolochia.

În România, mărul-lupului se foloseşte preponderent extern, dar circulă şi recomandări privind administrarea sa internă. În plus, locuitorii unor sate româneşti afectate de NEB au ingerat părţi ale acestei plante fără ca măcar să ştie, consumând făină contaminată cu mărul-lupului. Planta creşte spontan în culturile de cereale şi părţi din ea pot ajunge să fie măcinate odată cu boabele, contaminând astfel făina obţinută.

Un articol recent publicat în Science Translational Medicine a confirmat legătura dintre acidul aristolochic conţinut în plantă şi apariţia cancerelor la nivelul aparatului urinar.

Cercetători de la universităţile americane Johns Hopkins şi Stony Brook au secvenţiat genoamele celulelor provenite de la 19 pacienţi taiwanezi care fuseseră expuşi la acid aristolochic şi sufereau de cancere ale aparatului urinar, comparându-le cu genoamele a 7 pacienţi care, din cât se ştia, nu fusese expuşi la substanţa respectivă.

Metoda utilizată a avut în vedere secvenţierea exomului, acea parte a genomului uman care codifică sinteza proteinelor funcţionale şi poate dezvălui prezenţa unor mutaţii specifice – în cazul de faţă, mutaţii asociate cu cancerul.

Prin această metodă, expunerea la acid aristolochic a putut fi corelată direct cu aparţia cancerului la fiecare individ, deoarece această tehnologie permite recunoaşterea „semnăturilor mutaţionale” specifice, care arată cu certitudine ce toxină este responsabilă de apariţia unui anumit cancer.

Cercetătorii au găsit, în medie, 753  de mutaţii în fiecare tumoare, în rândul celor expuşi la acid aristolochic, comparativ cu doar 91 de mutaţii, în medie, în celulele  celor care nu fuseseră expuşi la toxină. Un  asemenea nivel al mutaţiilor este mai mare decât cel întâlnit în cazul meloanoamelor maligne cauzate de radiaţiile ultraviolete şi în cazul cancerelor pulmonare cauzate de fumat.

Înalta specificitate a metodei a permis chiar cercetătorilor să determine existenţa mutaţiilor caracteristice la o persoană care nu ştia că fusese expusă la acid aristolochic.

Deşi în unele ţări au fost emise avertizări privind pericolul legat de consumul plantelor din genul Aristolochia, produse obţinute din aceste plante circulă în continuare pe piaţă, putând fi procurate cu uşurinţă, inclusiv prin comerţul online.

Sursa: Science Daily