Ce este „coilupul”, animalul care cucereşte estul Americii de Nord?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Timp de câteva decenii, oamenii etichetau în mod eronat coilupii drept „coioţi de est”. Cu toate acestea, dimensiunile neobişnuite ale coilupilor – mai mari decât coioţii de vest, dar mai mici decât lupii – au semănat confuzie atât în rândul oamenilor de ştiinţă, cât şi în rândul publicului, încă de când cercetătorii au descris pentru prima dată aceste animale în 1969.

De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au propus mai multe ipoteze pentru a oferi o explicaţie pentru dimensiunile neobişnuite ale acestui animal. Recent, mai multe studii au arătat că aceşti „coioţi de est” au ca strămoşi atât coioţii (Canis latrans), cât şi lupii de est (Canis lycaon). În 2010, un studiu publicat în jurnalul ştiinţific Northeastern Naturalist argumenta că numele corect pentru „coioţii de est” ar fi „coilupi”, această denumire reflectând originea lor hibridă.

• Cine l-a detronat pe „regele muzicii pop” Michael Jackson din Topul Billboard Hot 100?
• Un schelet de Tyrannosaurus rex vechi de 67 de milioane de ani, scos la licitație

Majoritatea oamenilor de ştiinţă recunosc acum coilupul drept una din cele patru specii de canide sălbatice din America de Nord, celelalte trei fiind lupul cenuşiu (C. lupus), lupul de est (C. lycaon) şi lupul de vest (C. latrans).

Cercetătorii cred astăzi că această nouă specie, coilupul, a apărut undeva în partea de sud a provinciei canadiene Ontario, în Algonquin Provincial Park. Evenimentul ar fi avut loc la începutul secolului al XX-lea, atunci când coioţii care colonizau regiunea venind dinspre vest s-au înmulţit cu ultimele exemplare de lupi estici sau cu o subspecie de lupi cenuşii.

Acum, aceste animale se extind de-a lungul estului Americii de Nord, devenind un motiv de îngrijorare pentru specialiştii în conservare, care subliniază că hibridizarea reprezintă o ameninţare importantă la adresa revenirii lupilor.

Pe lângă faptul că au un corp mai mare decât coioţii de vest, coilupii au totodată fălci mai mari şi mai puternice şi cranii mai mari, ceea ce le permite să vâneze mai bine cerbul cu coadă albă (Odocoileus virginianus), specie foarte răspândită în partea de est a Americii de Nord.

De asemenea, la fel precum coioţii de vest – dar spre deosebire de lupi – coilupii se pot adapta în orice habitat, descurcându-se atât în zonele rurale, cât şi în suburbii sau în oraşe.

Sursa: LiveScience