Atenţie la suplimentele de antioxidanţi! Pot face mai mult rău decât bine

Se consideră că antioxidanţii ar preveni şi limita deteriorările produse în celulele organismului uman de către radicalii liberi, pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Însă, atrag atenţia cercetătorii, e o mare deosebire între antioxidanţii pe care organismul îi preia din fructe şi legume şi cei luaţi sub formă de suplimente de la farmacie.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

„E foarte dificil să iei o supradoză de antioxidaţi mâncând fructe şi legume, dar e uşor să ajungi la supradozare atunci când iei pastile în care antioxidanţii se găsesc în concentraţii mari”, explică prof. Jim Kehrer, de la Departamentul de Farmacie al Universităţii Alberta, Canada.

Reclamele la aceste produse  ne bagă în cap ideea că a lua un pic de antioxidant e bine, a lua mai mult e şi mai bine, iar a lua foarte mult e excelent, dar această idee nu este corectă, spune prof. Kehrer, care studiază  încă din anii 1970 efectele radicalilor liberi.

„Ajungi la un moment dat – uneori rapid – într-un punct în care doza devine periculoasă”, spune specialistul.

E drept, pentru a se ajunge la o adevărată intoxicare, ar trebui ca dozele ingerate să fie masive, însă, chiar când nu e vorba de doza toxică, pot exista efecte nocive subtile, care se acumulează de-a lungul anilor dacă ingerăm cantităţi de antioxidanţi mai mari decât ar trebui.

Printre nutrienţii cu rol antioxidant se numără vitaminele A, C şi E; minerale precum seleniul şi manganul acţionează şi ele ca antioxidanţi în mod indirect, intrând în componenţa unor enzime.

Antioxidanţii naturali fitochimici se găsesc în alimentele de origine vegetală şi sunt de două tipuri. Un tip îl reprezintă carotenoizii, care includ beta-carotenul, licopenul, luteina şi zeaxantina; celălalt tip este reprezentat de polifenoli, precum antocianinele, care dau culoarea roşie şi violetă a unor fructe şi legume.

Antioxidanţii pot fi clasificaţi, după solubilitatea lor, în hidrosolubili (se dizolvă în apă) şi liposolubili (se dizolvă în grăsimi).

În general, se consideră că antioxidanţii hidrosolubili (printre care se numără şi vitamina C)  nu pun probleme de sănătate majore, deoarece, dizolvându-se în apă, pot fi eliminaţi rapid din corp prin urină. Totuşi, dozele mari pot suprasolicita rinichii şi pot tulbura echilibrul sistemului imunitar.

O problemă mult mai mare pot fi antioxidanţii liposolubili, deoarece aceştia nu sunt excretaţi rapid şi tind să se acumuleze în corp, putând atinge niveluri periculoase.

Ingerarea de antioxidanţi în exces poate duce la scăderea concentraţiei radicalilor liberi, pe care celulele îi folosesc pentru a comunica unele cu altele şi pentru alte funcţii, iar consecinţele asupra organismului pot fi severe.

Astfel, dozele mari de vitamina A pot afecta grav ficatul, iar mai multe studii realizate în Canada, SUA, Australia, Italia, Finalnda şi alte ţări au arătat că megadozele de antioxidanţi ca vitamina E, administrate unor pacienţi cu cancer pulmonar şi boli cardiovasculare, au stimulat stresul oxidativ,. în loc să îl combată. Stresul oxidativ apare atunci când există un dezechilibru între producţia de radicali liberi şi capacitatea organismului de a-i detoxifica sau de a repara vătămările produse de ei la nivel celular.

Metoda cea mai sigură de a ingera o doză care să nu fie nocivă este să consumăm un amestec de fructe şi legume, care să furnizeze antioxidanţii necesari în cantităţi nepericuloase; astfel, putem beneficia de beta-carotenul din morcovi, de licopen din roşii şi de polifenoli din struguri, de exemplu, spune prof.  Venket Rao, specialist din cadul Departamentului de Ştiinţe ale Nutriţiei al Universităţii din Toronto.

Dar ce înseamnă prea mult când e vorba despre antioxidanţi? Prof. Rao explică: o megadoză ar însemna o cantitate de 5-10 ori mai are decât necesarul mediu estimat, care  variază în funcţie de sex şi vârstă. O singură capsulă de vitamina E nu reprezintă o megadoză, dar un bărbat cu vârsta între 25-50 de ani, care ia mai multe capsule, acumulâmd o cantitate de 1.000 mg pe zi sau mai mult, poate ingera astfel o megadoză. 

„Iată paradoxul”, spune prof. Rao. „Avem dovezi că antioxidanţii sunt buni pentru noi, dar avem şi studii clinice bine controlate care arată că megadozele de antioxidanţi pot fi nocive. Pe cine să crezi?”

În 2009, o revizie a unor studii asupra antioxidanţilor ajungea la concluzia că „suplimentele de antioxidanţi trebuie considerate produse medicamentoase şi trebuie să treacă printr-un proces de evaluare suficient de riguros înainte de a fi comercializate.”

Prof. Kehrer consideră că oamenii au nevoie de o înţelegere mai bună a ceea ce înseamnă aport nutriţional de vitamine şi ar trebui să încerce să nu exagereze cu administrarea unor substanţe chimice sub formă de preparate farmaceutice.

Sursa: CBC News