Dacă ai „burtică”, ficatul îţi poate „mânca” creierul! Cercetătorii au descoperit în ce situaţie poate avea loc acest fenomen

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Persoanele cu grăsime abdominală excesivă sunt de trei ori mai predispuse decât persoanele subţiri să sufere de pierdere de memorie şi de demenţă la bătrâneţe, iar acum oamenii de ştiinţă afirmă că au înţeles care este motivul.

Se pare că atât ficatul, cât şi hipocampul (centrul memoriei din creier) împărtăşesc o poftă pentru o anumită proteină intitulată PPARalpha. Ficatul foloseşte PPARalpha pentru a arde grăsimea de pe abdomen, iar hipocampul foloseşte PPARalpha pentru a procesa memoria.

• Cum ne afectează statul pe scaun ore în șir, chiar dacă facem sport regulat?
• De ce un accident de mașină este mai periculos pentru femei decât pentru bărbați?

În rândul persoanelor cu multă grăsime pe abdomen, ficatul are nevoie să lucreze „peste program” pentru a metaboliza grăsimea şi foloseşte toată PPARalpha – consumând mai întâi stocurile locale şi apoi trecând la stocurile din celelalte zone ale corpului, inclusiv din creier, se arată în noua cercetare.

Acest proces face ca hipocampul să nu beneficieze de PPARalpha, afectând astfel memoria şi învăţarea, explică cercetătorii de la Rush University Medical Center din Chicago, autorii studiului publicat în jurnalul ştiinţific Cell Reports.

Alte studii mai vechi arătau legătura între grăsimea abdominală şi afectarea funcţionării creierului. Un studiu realizat în 2008 a descoperit că persoanele obeze erau de 3,6 ori mai predispuse decât persoanele cu o greutate normală să dezvolte demenţă. De asemenea, un studiu din 2010 a arătat că pe măsură ce nivelul ţesutului adipos abdominal se măreşte, creierul pacientului scade mai mult la bătrâneţe.

Elementul de noutate al cercetării realizate de specialiştii de la Rush University este faptul că hipocampul foloseşte PPARalpha pentru a procesa memoria şi învăţarea şi că acesta este un posibil motiv pentru legătura dintre grăsimea abdominală şi pierderea memoriei sau demenţă.

Cercetătorii au descoperit că atunci când injectau PPARalpha în hipocampul şoarecilor cu un nivel scăzut al acestei proteine capacitatea de învăţare şi de memorare se îmbunătăţea.

„Este nevoie de mai multe cercetări pentru a explora cum am putea menţine un nivel normal al PPARalpha în creierul uman pentru a proteja împotriva pierderii memoriei”, a comentat Kalipada Pahan, profesor de neuroştiinţe şi totodată coordonatorul acestui studiu.

Aşadar, PPARalpha oferă cercetătorilor noi speranţe în eforturile de a descoperi un tratament sau un leac pentru Alzheimer, demenţă şi alte afecţiuni ce duc la pierderea memoriei şi care afectează cogniţia.

Până atunci, însă, nu ar strica să reducem nivelul ţesutului adipos de pe abdomen.

Sursa: LiveScience