Un nou mister al Universului: de ce galaxia noastră “fâlfâie ca un steag în bătaia vântului”?

Mişcarea ondulatorie ar putea fi determinată de coliziuni anterioare cu galaxii mai mici sau de acumulări de materie neagră – dar acestea sunt numai ipoteze neconfirmate. Nimeni nu ştie de ce Calea Lactee „flutură” astfel, asemenea unui steag.

Descoperirea cauzei acestei mişcări ne-ar spune mai multe despre istoria galaxiei noastre şi ar contribui la proiectarea mai bună a studiilor asupra galaxiei.

• Ucraina nu era pregătită pentru o invazie pe scară largă, a recunoscut comandantul Gărzii Naționale
• Instagram va alerta părinții atunci când copiii caută „în mod repetat” anumiți termeni

Caleea Lactee este o galaxie spirală mare, cu aspectul unui disc turtit alcătuit din stele şi gaze. Ştim că discul se roteşte orizontal în jurul unei zone centrale, în care se găseşte o gaură neagră supermasivă. Dar, până de curând, nimeni nu ştia dacă discul prezintă şi o mişcare în plan vertical.

Astronomii de la Institutul de Astrofizică Leibniz, din Potsdam, Germania, au examinat date recente obţinute în cadrul  proiectului Radial Velocity Experiment (RAVE), pentru a crea prima hartă 3-D a mişcărilor stelare din galaxia noastră.

Studiul RAVe a inclus aproape o jumătate de milion de stele, răspândite pe o rază de 6.500 de ani-lumină în jurul Terrei.

Astronomii s-au concentrat asupra unui tip special de stele gigante roşii, numite red clump giants, care au aproximativ aceeaşi luminozitate şi, astfel, sunt uşor de comparat între ele atunci când se calculează vitezele lor relative şi distanţele la care se află faţă de Terra.

Apoi, specialiştii au combinat datele RAVE despre mişcarea orizontală cu alte observaţii legate de modul în care stelele se mişcă în sus şi în jos.

Au constatat că stelele mai apropiate de centrul galaxiei se deplasează deasupra şi dedesubtul planului orizontal, în vreme ce stelele mai depărtate de centru se deplasează spre interior.

Mişcările stelelor individuale în interiorul acestor zone sunt haotice, unele stele mişcându-se în direcţii bizare.

Dar, privind din exterior imaginea de ansamblu, secţiunea discului galactic în care ne aflăm se mişcă asemenea unui steag în bătaia vântului.

Este posibil ca această mişcare vălurită să fie efectul unei ciocniri, în trecut, a Căii Lactee cu o altă galaxie, sau ar putea fi produsă în mod activ de două galaxii satelite, numite Norii lui Magellan, care, rotindu-se spirală în jurul Căii Lactee, i-ar putea distorsiona discul.
O altă ipoteză implică existenţa unui nor de materie neagră în jurul galaxiei, iar simulările pe computer sugerează că acesta nu este omogen, ci are o densitate neuniformă, cu grămezi de materie neagră mai dense. Dacă această materie neagră trece prin discul galactic, ar putea produce perturbările observate.

În etapa următoare a cercetărilor, oamenii de ştiinţă vor încerca să afle dacă întreaga galaxie ondulează astfel sau doar regiunea galactică în care se găseşte Pământul; ar putea fi de ajutor, în acest sens, datele ce vor fi oferite de sonda Gaia a Agenţiei Spaţiale Europene, care urmează să fie lansată în acest an.

De asemenea, astronomii vor căuta eventualele urme ale unei coliziuni galactice, pentru a afla dacă acest eveniment a declanşat mişcarea ondulatorie.

Diferitele scenarii vor fi apoi testate prin simulări computerizate. După cum spune Ralph Sutherland, de la  Universitatea Naţională Australiană din Canberra, acest nou mister reprezintă o adevărată provocare pentru teoreticieni şi specialişti în modelări matematice.

Sursa: New Scientist