Cum îşi discriminează părinţii propriii copii în funcţie de sex?

Fireşte, nu putem spune că părinţii nu îşi doresc ca fiicele lor să fie deştepte şi fiii în formă, doar că ei se concentrează mai multe inteligenţa băieţilor şi pe aspectul fizic al fetelor, potrivit unei analize realizate de Seth Stephens-Davidowitz. 

Pentru început, să analizăm problema legată de inteligenţă. Nu este tocmai surprinzător că părinţii sunt încântaţi la gândul că bebeluşul lor ar putea fi înzestrat cu o inteligenţă neobişnuită. De fapt, dintre toate căutările Google care încep cu „Is my 2-year-old” („este copilul meu de 2 an…”), cele mai multe se continuă cu următorul cuvânt „gifted” („înzestrat”). Însă această întrebare nu este pusă în egală măsură de părinţii de fete şi de cei de băieţi. De fapt, părinţii au o probabilitate de 2,5 ori mai mare de a întreba „Este fiul meu înzestrat?”, decât „Este fiica mea înzestrată”. De asemenea, această prejudecată pare să se întâlnească şi în alte fraze precum: „Este fiul meu un geniu?”. 

• Cărți scoase de pe rafturile Bibliotecii Naționale a Franței deoarece ar conține arsenic
• Amendă uriașă după o ceartă pe social media

Dar de ce fac părinţii asta? Oare băieţii au o probabilitate mai mare ca fetele de a pronunţa cuvinte grele sau pompoase atunci când sunt mici? Ei bine, răspunsul este „NU”. De fapt, cercetările arată că la vârste fragede, fetele sunt cele care au un vocabular mai vast pe care îl folosesc pentru a crea fraze mai complexe. 

Aşadar, părinţii aveau o mai mare tendinţă de a pune întrebări legate de prezenţa sau absenţa inteligenţei în cazul fiilor. De exemplu, găsim că sunt mai multe căutări pentru „este fiul meu înapoiat/prost” decât „este fiica mea înapoiată/proastă”. 

Ce îi îngrijorează pe părinţi cel mai mult când vine vorba de fiicele lor? În primul rând, aspectul lor fizic. De exemplu, chiar dacă în america 33% dintre băieţi şi 30% dintre fete sunt obeze, se pare cu părinţii de fete caută de două ori mai mult ca fie de băieţi răspunsul la întrebarea: „Este copilul meu obez?”. 

În aceeaşi ordine de idei, părinţii care au fete caută de două ori mai mult ca cei care au băieţi metode prin care să îşi ajute copiii să slăbească. De asemenea, se pare că mamele şi taţii care au fete se întreabă adesea dacă copilele lor sunt frumoase sau urâte. 

În general, părinţii pare să fie mult mai tentaţi să folosească cuvinte pozitive în întrebările legate de fii. De exemplu, sunt mult mai multe cătări „Este fiul meu înalt?”, decât „Este fiul meu scund?”. De asemenea, s-a constatat că există o tendinţă a părinţilor de a întreba dacă băieţii lor sunt „fericiţi” şi o predispoziţie a lor de a întreba mai curând dacă fetele sunt „deprimate”. 

Cititorii liberali şi-ar putea imagina că acest fenomen este mia des întâlnit în parte conservatoare a Statelor Unite, însă situaţia nu stă chiar aşa. Aceste prejudecăţi par să treacă dincolo de prejudecăţile ideologice.

De asemenea, metodologia utilizată de specialişti în această cercetare a putut fi folosită şi pentru aflarea preferinţelor de gen înainte de concepere a copilului. Anual, sute de mii de americani caută pe internet metode despre cum să conceapă fie un băiat, fie o fată. Din căutările Google, reiese că ar exista cu 10% mai mulţi părinţi care ar prefera un băiat şi nu o fată.

 Preferinţa pentru copiii de sex masculin este surprinzătoare din următorul motiv. Topul site-urilor web ce se numără printre primele rezultate la căutarea „cum să concepi un băiat” sunt extrem de orientate spre femei, lucru care sugerează că femeile sunt cele care iniţiază aceste căutări pe internet referitoare la metode ce pot influenţa sexul copilului. 

Şi cu toate acestea, sondajele indică faptul că, spre deosebire de bărbaţi, femeile au o preferinţă mai crescută pentru fete şi nu pentru băieţi.