Descifrarea unui vechi mister: câţi ani are Luna?

Cercetările anterioare estimau că impactul care a dus la formarea Lunii ar fi avut loc la numai 30 de milioane de ani după formarea planetelor din Sistemului Solar, dar o nouă teorie, bazată pe 259 de simulări computerizate ale acestei ciocniri şi ale modului cum s-au format Terra, Venus, Mercur şi Marte, sugerează o cronologie diferită a evenimentelor. Combinând măsurători ale unor particularităţi ale compoziţiei Terrei şi simulări pe computer, cercetătorii au reuşit să stabilească un „ceas geologic” pe baza căruia poate fi studiat procesul formării Lunii. Rezultatele acestor noi cercetări, realizate de specialişti din Franţa, Germania şi SUA, au fost publicate în revista Nature.

Pământul nu s-a format dintr-odată, ci „bucată cu bucată”, explică astrofizicianul John Chambers, de la Carnegie Institution for Science, din Washington, D.C. Ultima bucată a fost adăugată probabil atunci când un corp ceresc cam de mărimea planetei Marte, având deci aproximativ o zecime din masa Pământului, a izbit planeta noastră. Cea mai mare parte din materia rezultată a rămas pe Pământ, dar o parte a fost aruncată în spaţiu, împreună cu alte fragmente de materie originare de pe Terra, şi toate aceste fragmente expulzate în spaţiu s-au agregat în cele din urmă, formând Luna, a explicat specialistul.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Studii anterioare, bazate pe dezintegrarea radioactivă a unor elemente, au încercat să estimeze cât timp a trecut de la formarea Pământului, acum 4,6 miliarde de ani, şi impactul care a aruncat pe orbita planetei fragmentele din care s-a format Luna. Dar rezultatele nu au fost concludente, din unele estimări rezultânnd că impactul ar fi avut loc la doar 30 de milioane de ani după formarea Sistemului Solar.

Rezultatele acestui nou studiu „întârzie” formarea Lunii, sugerând că acesta ar fi avut loc la 95 de milioane de ani după formarea Sistemului Solar, cu o marjă de eroare de 32-39 de milioane de ani.

Aceste rezultate ar putea ajuta şi la lămurirea altor mistere ale Sistemului Solar; de pildă, de ce formarea Terrei a luat atât de mult timp, spre deosebire de evoluţia rapidă a planetei Marte? Aceasta din urmă s-ar fi format în numai câteva milioane de ani, după cum sugerează rezutatele analizei meteoriţilor marţieni şi simulările computerizte realizate recent.

Misterul ar putea fi lămurit probabil doar după obţinerea – cândva, în viitor – a unor mostre din planeta-soră a Pământului, Venus, care, ca şi Terra, pare să fi avut o evoluţie lentă.

Surse: Discovery News, Mail Online