Home » Natură » Găinile: păsările care ne-au influenţat decisiv evoluţia

Găinile: păsările care ne-au influenţat decisiv evoluţia

5 poze
Vezi galeria foto »

Nicu Parlog

Publicat: 05.05.2014

Share:

Acum aproximativ 8-10.000 de ani, o pasăre multicoloră din junglele Indiei îşi începea periplul prin istorie, după ce fusese în prealabil domesticită de primele comunităţi umane. Din acel moment, găinile şi cocoşii, cădi despre ele este vorba, nu doar că au cucerit toată planeta, dar au contribuit (cam fără voia lor desigur) la întreaga evoluţie şi dezvoltarea a omenirii aşa cum o ştim astăzi. În mod probabil surprinzător, datorăm găinilor mai mult decât ne imaginăm, căci fără existenţa acestei păsări prolifice, rezistente la boli şi intemperii, uşor de transportat şi cu carnea şi ouăle hrănitoare şi gustoase, foarte multe din reuşitele omenirii ar fi fost considerabil întârziate. În plus, aceste păsări nu sunt deloc atât de simple şi banale cum par la prima vedere, căci ascund mistere încă nedesluşite de ştiinţă.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Domesticită pentru lupte?

Istoria găinii domestice (Gallus domesticus) pare a fi un puzzle de origine indiană. Probabil prima pasăre domesticită, găina actuală se trage din aşa-numita găină roşie de junglă (Gallus gallus) care mai scormoneşte şi astăzi prin desişurile din India şi Asia de sud-est. Cercetătorii susţin că procesul domesticirii a avut loc acum circa 8-10.000 ani, când oamenii care trăiau în aceste locuri în comunităţi deja sedentare au încrucişat găinile roşii de junglă cu cele cenuşii de junglă (Gallus sonnerati).

Alte cercetări de factură şi mai recentă sugerează că procesul domesticirii găinilor ar fi fost unul deosebit de complex, cu mai multe puncte de origine în zone distincte din sudul Chinei, Thailanda, Burma şi India. Odată ce strămoşul direct al găinii domestice de astăzi încă există, comparaţia comportamentelor celor două specii, precum şi a aspetului fiziologic este tentantă, mai ales dacă vrem să vedem efectele domesticirii unei păsări sălbatice.

Din punct de vedere comportamental, găinile domesticite sunt mult mai puţin active fizic, interacţionează social mai puţin decât cele sălbatice, chiar dacă trăiesc în ferme uriaşe, sunt mult mai puţin alerte la prădătorii naturali şi au parte de o hrană mai puţin variată decît suratele lor domestice. Alte schimbări vizează creşterea vizibilă a greutăţii şi taliei, simplificarea penajului, ouatul mai timpuriu, ponte mai dese şi ouă mai mari. Studiile genetice elucidează şi alte taine legate de domesticire. Primele dovezi arheologice ale domesticirii găinilor provin din China şi India, unde de-a lungul Văii Indusului, creşterea găinilor era o ocupaţie frecventă acum circa 5.000 ani.

Se pare că de aici, din Valea Indusului, găinile au început să cucerească lumea.

De aici s-au răspândit în restul Asiei precum şi în Europa şi Africa. Primele evidenţe ale găinilor în estul Continentului Negru provin din Egiptul Antic. Omniprezenţa găinilor în istoria umanităţii ne face să ne întrebăm pe bună dreptate cum de au ajuns aceste păsări să domine cultural şi culinar?

Cu atât mai mult cu cât în opinia multor arheologi găinile nu ar fi fost domesticate iniţial ca sursă de cane şi ouă, ci pentru luptele organizate între cocoşi…

Găina roşie de junglă (Gallus gallus) care mai scormoneşte şi astăzi prin desişurile din India şi Asia de sud-est (Foto: Shutterstock.com)

Benefică pentru popoarele migratoare, cât şi pentru cele sedentare

Marile invazii ale popoarelor migratoare de la huni şi slavi la tătaro-mongoli, au fost susţinute cumva şi de prezenţa găinilor. Păsări de talie relativ mică, rezistente la boli, care produceau multe ouă şi aveau o carne cu un înalt grad nutritiv, găinile erau uşor transportate în coşuri şi saci atârnaţi pe spinarea cailor. Tot ele au avut un rol decisiv în supravieţuirea şi stabilirea primelor comunităţi umane sedentare. Căci în acele vremuri existau dese perioade cu recolte slabe şi atacuri ale triburilor duşmane care jefuiau în principal animalele mari domestice, caii, vitele, oile şi caprele.

Mici, uşor de ascuns şi mai ales foarte prolifice, găinile salvau iarăşi oamenii de spectrul foametei, până în momentul în care aceştia găseau iarăşi alte surse de hrană. Putem vedea iată, importantul rol avut de găini în cadrul răspândirii omului pe glob precum şi în constituirea primelor populaţii umane sedentarizate. Odată ce găinile au fost domesticite, contactele interculturale, comerţul, migraţia şi cuceririle teritoriale au avut ca rezultat direct şi introducerea sau reintroducerea lor în diferite regiuni de pe glob în decursul mileniilor următoare.

Perioadele care au urmat, din Antichitate în prezent, au fost marcate şi ele de importanţa găinilor. Desele războaie, epidemiile care izbucneau oricând şi oriunde, toate au fost răzbite mai uşor de către oameni cu ajutorul găinilor, păsări care puteau fi crescute şi de către cele mai sărmane familii de pretutindeni.

Nu-i de mirare, deci, că în aceste condiţii aparent banalele găini nu au jucat un rol strict gastronomic, ci au influenţat şi arta, cultura, ştiinţele şi chiar unele religii de-a lungul timpului. Găinile au fost şi încă sunt păsări cu un oarecare statut sacru în multe culturi. Fertila găină şi mereu alertul cocoş au simbolizat pretutindeni în lume abundenţa şi starea de atenţie continuă.

Vechii egipteni aşezau ouă de găină pe altarul templelor în credinţa că Nilul va avea revărsări fertile. Cocoşul purtător de noroc este un simbol universal al virilităţii masculine. În Roma Antică, ceremoniile religioase se bazau şi pe ghicirea viitorului în măruntaiele unui cocoş proaspăt sacrificat. Găinile acompaniau legiunile romane în campanii militare, nu doar ca surse de hrană. Comportamentul acestora era atent studiat înainte de bătălii, căci lăcomia şi apetitul păsărilor erau interpretate ca semne sigure de victorie.

Din tainele găinilor

Cercetările ştiinţifice asupra găinilor (şi să ne amintim cu aceastp ocazie importanţa lor şi ca animale pe care s-au făcut şi se fac încă multe experimente) din ultimii ani au scos la iveală multe aspecte interesante şi cumva nebănuite pentru acestă pasăre. Astfel s-a demonstrat că cloştile empatizează puternic cu puii lor. Ajunse la maturitate, găinile pot recunoaşte şi aminti aproximativ alte 100 găini, de asemenea, găinile recunosc diferenţele dintre oameni.

La fel ca multe alte mamifere şi păsări, găinile visează frecvent, prezentând fenomenul REM. Tot ele au un comportament social complex şi sofisticat, cu o ierarhie pe bază de dominare. Cocoşul are un comportament înăscut de protejare a găinilor, care ştiu acest lucru şi în condiţii de semilibertate nu se depărtează de el, şi se hrănesc în preajma sa. Găinile emit peste 30 de sunete, fiecare cu semnificaţie distinctă în cadrul procesului de comunicare.

Cu toate că au fost domesticite în urmă cu milenii, găinile încă au semnale de alarmă diferenţiate faţă de prădători. Astfel, păsările de curte emit sunete distincte la apariţia uliului, vulpii, şobolanului, dihorului sau altui carnivor mic, a câinilor, a şerpilor, ba chiar reacţionează la oameni străini.

Sunt atât de inteligente încât zicala „Minte de găină” ar trebui uitată. S-a demonstrat bunăoară că găinile sunt capabile să înţeleagă că atunci când un obiect familiar este ascuns de ele, acel obiect încă există, chiar dacă nu mai este vizibil. Bunăoară, copii de până la 3-4 ani, nu înţeleg asta.

Instinctul matern extrem de dezvoltat al găinilor a fost menţionat şi în scrierile Noului Testament, Iisus Hristos s-a folosit într-o patabolă de dragostea găinii faţă de puii săi, pentru a le sugera oamenilor dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. De altfel, în Roma Antică, expresia „Ai fost crescut de o găină” se număra printre cele mai frumoase şi importante complimente ale vremii. Fapt bizar, găinile pot detecta gustul sărat, dar nu şi pe cel dulce.

Găinile destinate consumului (Foto: Shutterstock.com)

Importanţa găinilor a fost evidenţiată încă o dată în anul 2004, când o echipă internaţională de geneticieni a reuşit în premieră să alcătuiască harta completă a genomului unui animal vertebrat. Prima pasăre domesticită a primit onorurile care i se cuveneau. Harta genomului găinii a oferit o ocazie excelentă de a se studia modul în care mileniile de domesticire au influenţat organismul unei specii iniţial sălbatice.

Într-un alt proiect care a avut loc în Universitatea din Uppsala, Suedia, cercetătorii au studiat diferenţele dintre găina roşie de junglă şi descendenta ei de curte, incluzând aici rase de găini selecţionate pentru ouă şi rase selecţionate pentru carne.

Cercetătorii au descoperit cu această ocazie importante mutaţii într-o genă denumită TBC1D1, genă care reglează metabolismul glucozei. În genomul uman, mutaţiile din aceeaşi genă au fost asociate cu apariţia obezităţii, dar pentru găinile domesticite este o trăsătură pozitivă selecţionată pentru nişte păsări destinate să ajungă în farfurii.

O altă mutaţie apărută în urma creşterii selective a fost descoperită în gena care stimulează hormonii receptori din glanda tiroidă. La găinile sălbatice această genă coordonează actul reproducerii cu durata şi lungimea zilei, legând înmulţirea speciei de prezenţa anumitor sezoane şi anotimpuri. Mutaţiile survenite la genele găinilor domestice le permit acestora să producă ouă în toate anotimpurile.

Iată cum o grandioasă epopee începută cu mii de ani în urmă nu s-a sfîrşit doar în bucătăriile şi farfuriile oamenilor. Pasăre extrem de importantă pentru omenire, găina ne va fi alături şi în viitor.

Găina ca aliment (Foto: Shutterstock.com)