Clădirea Muzeului Naţional de Istorie a României, afectată grav de cutremurele din 1940 şi 1977, trebuie restaurată

Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR), a declarat, miercuri, pentru Mediafax, că a discutat cu ministrul Culturii, Kelemen Hunor, despre consolidarea şi restaurarea clădirii instituţiei muzeale şi despre găsirea unor spaţii pentru expunerea patrimoniului pe perioada lucrărilor, însă, deocamdată, nu s-a stabilit data la care vor începe şi nici cât vor dura aceastea.

„De abia în momentul în care vom avea asigurată sursa de finanţare am putea să avem şi un grafic al desfăşurării lucrărilor”, a spus Ernest Oberländer-Târnoveanu.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

Ernest Oberländer-Târnoveanu a precizat că mutarea patrimoniului Muzeului Naţional de Istorie a României nu se va „întâmpla mâine”, ci trebuie stabilite mai multe detalii, printre care şi găsirea unor spaţii pentru păstrarea şi expunerea patrimoniului pe perioada în care clădirea din Calea Victoriei, numărul 12, va fi în consolidare şi restaurare.

În acest sens, Ernest Oberländer-Târnoveanu a spus că există posibilitatea ca patrimoniul să fie mutat în unităţi militare, însă deocamdată aceasta este doar o „ipoteză de lucru”, nefiind stabilit nimic concret.

„E o ipoteză de lucru, acele spaţii ar trebui să corespundă la două condiţii esenţiale: să asigure securitatea bunurilor şi să asigure condiţiile de climat, microclimat, necesare păstrării patrimoniului. Deci, noi vom primi, probabil de la Ministerul Apărării Naţionale, o listă de posibile locaţii, le vom inspecta, vom analiza condiţiile pe care le oferă şi în funcţie de acele condiţii – repet: securitate şi condiţii de microclimat – vom lua decizia. Lucrurile trebuie puse într-o anumită ordine„, a declarat Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) a fost înfiinţat în 1970, fiind „cel dintâi muzeu de arheologie şi istorie din ţară, dintâi nu într-o perspectivă cronologică, ci sub aspectul reprezentativităţii”, se arată pe site-ul instituţiei.

În consecinţă, aici au fost aduse cele mai faimoase tezaure, în primul rând cele din metal preţios, în singurul loc public unde securitatea şi vizibilitatea puteau fi asigurate în aceeaşi măsură. De asemenea, o mulţime de alte piese de mare valoare arheologică şi istorică au poposit în expoziţiile Muzeului Naţional, pentru a ilustra mileniile de istorie, ori, pentru mai multă acurateţe, istoria de atunci.

Clădirea care adăposteşte muzeul este, ea însăşi, monument istoric, ridicat la sfârşitul secolului al XIX-lea, în stil neoclasic, de inspiraţie germană. Structura clădirii a fost serios afectată de cutremurele din 1940 şi 1977, aşa încât procesul de reabilitare a devenit principala preocupare a reprezentanţilor muzeului, în ultimul deceniu.

Oportunitatea financiară a apărut însă doar în 2002. În septembrie 2002, expoziţia permanentă a Muzeului Naţional de Istorie a fost împachetată, obiectele luând drumul depozitelor. Reabilitarea strucuturii de rezistenţă a început în iarna aceluiaşi an, lucrările fiind executate, până în septembrie 2005, în proporţie de aproximativ 50%. Finalizarea lucrării de reconstrucţie era aşteptată pentru mijlocul anului 2007, termen care nu a putut fi însă respectat.

Potrivit site-ului instituţiei, în ciuda dificultăţilor pe care reabilitarea le-a generat, s-a reuşit ca trei dintre secţiile expoziţiei permanente (Tezaurul Istoric, Lapidarium-ul şi Columna lui Traian) să rămână deschise, iar holul central al muzeului, complet refăcut, este gazda mai multor expoziţii temporare.

Muzeul Naţional de Istorie ocupă 8.000 metri pătraţi şi reuneşte în aproximativ 60 de săli exponate. Parcurgându-le, publicul face cunoştinţă cu mărturii despre prezenţa omului pe teritoriul României încă din paleolitic (600.000 ani – 6.000 ani î.e.n), cultura materială şi spirituală a geto-dacilor, războaiele daco-romane şi transformarea Daciei în provincie a Imperiului roman, apariţia şi definitivarea structurilor de putere ale statului în societatea medievală, domniile fanariote, revoluţia burghezo-democratică de la 1848, câştigarea independenţei, declanşarea celor două războaie mondiale şi intrarea României sub influenţă rusească.

Printre obiectele de patrimoniu de la Muzeul Naţional de Istorie a României se numără brăţări dacice regale de aur, monede de aur de tip Koson, monede de tip Koson din argint, umbo de scuturi de paradă regale dacice din fier, decorate cu reprezentări de animale reale şi fantastice, monede greceşti de aur de tip Lysimachos, emise în secolele II-I î.e.n, la Tomis şi Kallatis, un depozit de unelte şi arme de fier, precum şi monede de argint şi bronz.

Sursa: Mediafax