Cum arăta cea mai mare pasăre marină din istorie? Tocmai au fost descoperite rămăşiţele unui exemplar uriaş

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Aripile acestei vieţuitoare, Pelagornis Sandersi, au o anvergură de două ori mai mare decât aceea a albastrosului regal din zilele noastre, afirmă autorii acestui studiu, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Cu un cioc lung şi dinţi ascuţi pe marginea acestuia, pasărea era capabilă să străbată în zbor întinderi mari de apă în căutarea prăzii, în urmă cu 25 de milioane – 28 de milioane de ani.

Totuşi, ea avea nevoie, cel mai probabil, de o „trambulină” pentru a se lansa în aer, întrucât aripile sale erau pur şi simplu prea lungi pentru a-i permite să decoleze de pe sol.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că Pelagornis Sandersi trebuia să se lanseze de pe promontorii naturale şi să utilizeze curenţii de aer pentru a se lansa în aer, la fel ca un planor.

Autorul studiului, Dan Ksepka, expert la The National Evolutionary Synthesis Center (NESCent) din oraşul Durham, din statul Carolina de Nord, spune că pasărea, odată ajunsă la înălţimi mari, era capabilă să străbată kilometri întregi fără să bată din aripi.

„Acest aspect este important deasupra oceanului, unde hrana este puţină”, a explicat cercetătorul american.

Pelagornis Sandersi a trăit după dispariţia dinozaurilor, însă înainte de sosirea primilor oameni în America de Nord.

Oase din aripile păsării, gheare şi scheletul ei complet au fost descoperite pentru prima dată în 1983, în apropiere de oraşul Charleston, din Carolina de Sud, în timpul lucrărilor de construire a unui aeroport.

„Osul superior al aripii era mai lung decât braţul meu”, spune autorul studiului, reamintind faptul că a avut nevoie de un stivuitor pentru a dezgropa tot osul.

Ţinând cont de oasele descoperite, anvergura aripilor măsura între 6,06 şi 7,38 metri.

Cu o anvergură de circa 6,4 metri, Argentavis magnificens, ale cărei oseminte datează din urmă cu 6 milioane de ani, era pasărea care deţinea anterior recordul pentru cea mai mare anvergură a aripilor.

Noua descoperire explică mai bine capacităţile uimitoare ale acestei vieţuitoare care face parte din familia Pelagornis, ce include păsări marine cu anverguri foarte mari şi pseudo-dinţi, şi condiţiile în care s-a produs dispariţia lor, în urmă cu circa 2,5 milioane de ani.

Aceste păsări erau „planoare excelente”, iar rămăşiţele lor fosilizate au fost găsite pe şapte continente, făcând ca motivul extincţiei lor să pară şi mai mult învăluit în mister.

Surse: Mediafax, LiveScience