Cum creează ciupercile halucinogene acele stări speciale?

Psilocibina pare să conecteze „regiuni cerebrale care, în mod normal, nu «vorbesc» una cu alta”, spune unul dintre autorii unui studiu recent pe această temă, Paul Expert, fizician în cadrul King’s College London. Rezultatele studiului au fost publicate în Journal of the Royal Society Interface.

Studiul se înscrie într-un efort mai amplu de a înţelege modul în care acţionează drogurile psihedelice, în speranţa că, în viitor, ele ar putea fi utilizate de psihiatri – într-un cadrul strict controlat – pentru tratarea depresiei. 

• Un obicei zilnic comun contribuie decisiv la riscul de cancer, avertizează oncologii
• România este campioană absolută la cazurile de rujeolă din Europa

Psilocibina provoacă episoade de halucinaţii intense; poate face culorile să pară mai vii şi să dea impresia disoluţiei graniţelor dintre obiecte. 

Dar drogul pare să aibă şi efecte pe termen lung: mulţi oameni care l-au încercat declară că au avut experienţe spirituale intense, iar unele studii sugerează că şi o singură asemenea „călătorie” transcendentală poate modifica durabil personalitatea indivizilor, făcându-i mai deschişi la experienţe noi şi capabili în mai mare măsură să aprecize arta, curiozitatea şi emoţiile.

Studii anterioare arătaseră că psilocibina induce creierului o stare asemănătoare visului.

Se cunoaşte faptul că psilocibina se leagă, în creier, de un receptor al serotoninei (un neurotransmiţător cu roluri importante legate de starea de spirit, de apetit şi somn), dar nu este clar cum anume modifică drogul modelul de comunicare al întregului creier. 

În cadrul noului studiu, cercetătorii au folosit rezonanţa magnetică funcţională pentru a vizualiza activitatea creierului la 15 voluntari – o dată după ce aceştia luaseră un placebo, iar a doua oară după administrarea de psilocibină. 

Comparând activitatea cerebrală la cele 2 grupuri, cercetătorii au trasat o „hartă” a conexiunilor între diferite arii cerebrale. 

S-a dovedit că psilocibina a modificat organizarea creierului; zone care în mod normal nu erau conectate au început să funcţioneze sincronizat, ceea ce sugerează că drogul a stimulat activarea unor conexiuni la distanţă pe care, în mod normal, creierul nu le foloseşte. După ce a trecut efectul drogului, funcţionarea creierului a revenit la normal. 

E posibil ca psilocibina să dea naştere unei stări a creierului asemăntoare sinesteziei, un fenomen senzorial în care un anumit stimul – de exemplu o cifră – creează o senzaţie care este însoţită mereu de o alta, de un alt tip; de exemplu, persoanele cu sinestezie pot să vadă anumite culori atunci când aud muzică sau văd mereu cifra 3 doar în culoarea galbenă.

Rezultatele studiului i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă care studiază depresia să găsească un tratament potrivit pentru această afecţiune, bazat pe psilocibină. Cercetări anterioare sugerau că oamenii au tendinţa de a fi mai fericiţi chiar după ce au utilizat o singură dată psilocibina, dar e nevoie de o înţelegere mult mai aprofundată a efectelor drogului asupra creierului, înainte de a-l folosi în tratarea depresiei. 

Sursa: Live Science