Un profesor de matematică explică printr-o ecuaţie ce este un hipster

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un hipster este definit ca o persoană care adoptă cele mai noi tendinţe, în special cele care nu sunt „mainstream”. Dar problema cu a încerca să fie diferiţi este că toţi cei care adoptă cele mai recente tendinţe ajung în cele din urmă să fie asemănători.

Problema a fost numită „paradoxul hipsterului”, iar un matematician a creat formula care explică motivul pentru care fenomenul are loc.

Potrivit profesorului Jonathan Touboul, matematician la Collège de France din Paris, există întotdeauna un decalaj între momentul în care o tendinţă începe să aibă adepţi mulţi şi momentul în care hipsterii o adoptă.

Decalajul apare pentru că oamenii nu pot şti în timp real ce decid ceilalţi.

Drept urmare, hipsterii îşi dau seama treptat că o tendinţă nouă este pe cale să se impună, iar decizia de a o adopta este luată de fiecare separat. Acest lucru face ca hipsterii să se conformeze treptat unei tendinţe care devine încet „mainstream”.

Un hipster adevărat, pe de altă parte, va trebui să îşi schimbe şi să îşi adapteze constant stilul, personalitatea şi doza de „autentic” ca un răspuns imediat la tendinţa care este pe cale să devină „mainstream”, iar studiul profesorului parizian sugerează că acest lucru este dificil de făcut în mod constant, dacă nu chiar imposibil.

„Dacă luăm grupuri mari de indivizi care interacţionează, fie hipsteri, brokeri sau orice alt grup care decide să acţioneze contrar majorităţii, încercând să fie diferiţi, în cele din urmă vor ajunge să facă toţi acelaşi lucru în acelaşi timp”, a spus profesorul Touboul.

„Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că e nevoie de timp pentru un individ să înregistreze deciziile celorlalţi. Nu putem şti, în timp real, ce decid alţi oameni, este nevoie de timp”, a mai spus profesorul.

Cercetătorul a spus că descoperirea mecanismului acestui paradox are implicaţii dincolo de „a decide ce costum să purtăm iarna aceasta”.

„(Studiul, n.r.) are implicaţii în descifrarea fenomenelor colective din economie şi finanţe, unde indivizii pot fi interesaţi de a avea opţiuni opuse celor ale majorităţii, cum ar fi, de exemplu, vinderea unor acţiuni când alţii vor să cumpere acele acţiuni. De asemenea, aplicaţiile formulei pot fi extinse în cadrul neuroştiinţelor, fiind utilă în studierea reţelelor neuronale inhibate, în care neuronii tind să fie activi când cei din jur sunt inactivi şi viceversa”, a mai explicat Jonathan Touboul.

Sursa: Mediafax