Cinci figuri istorice care au influenţat lumea dar care nu ar fi existat în realitate

1. Regele Arthur

• Germania amenință Israelul cu măsuri din cauza situației „insuportabile” din Gaza
• Administrația Trump, acuzată că atacă drepturile presei libere

Protectorul castelului Camelot este unul dintre cei mai cunoscuţi monarhi din istorie, însă mulţi cronicari cred că povestea sa este o simplă legendă, la fel ca sabia din stâncă.

Despre curajosul rege Arthur se scrie că a respins un atac saxon asupra Angliei în secolul al V-lea sau al VI-lea. Cu toate acestea, deşi ar fi câştigat 12 bătălii consecutive împotriva invadatorilor, marele rege nu apare în singura istorisire a conflictului. Mai mult, o descriere completă a lui Arthus a apărut pentru prima dată în secolul al IX-lea, iar povestea doamnei Guinevere şi a faimoşilor cavaleri ai mesei rotunde a apărut de-abia în secolul al XII-lea în cartea ”Istoria regilor Angliei” a lui Geoffrey din Monmouth.

2. Pitagora

FOTO: History    

Teorema lui Pitagora este învăţată acum de aproape orice copil din lume la ora de matematică, însă despre omul care ar fi formulat-o pentru prima dată se ştiu prea puţine. Gânditorul grec ar fi trăit în secolele V şi VI î.e.n. El a intrat în istorie ca filosof şi matematician, însă în antichitate ar fi fost mai cunoscut drept liderul spiritual al unui cult obsedat de numerologie, transmigraţia sufletului uman şi, bizar, efectele negative ale boabelor de fasole.

Cu toate că există aceste detalii despre el, date biografice despre viaţa sa nu fost consemnate în nicio cronică. Toate lucrurile enunţate mai sus au fost popularizate de urmaşii săi, care s-au intitulat pitagoricieni. Totodată, multe dintre poveştile în care apare sunt adânc ancorate în mit şi supranatural. Într-una dintre acestea se spune că Pitagora avea o coapsă aurită, iar într-alta se spune că era fiul zeului Apollo. Chiar dacă Pitagora a existat, este foarte posibil ca nu el să fi formulat pentru prima dată teorema care îi poartă numele, unele dovezi arheologice arătând că şi egipteni ar fi avut o idee similară.

3. Homer

FOTO: History    

Cronicarii au speculat adesea în legătură cu baza faptică a ”Odiseei” şi ”Iliadei” scrise de poetul grec Homer, însă şi în legătură cu existenţa autorului. Potrivit unor teorii, cel mai mare scriitor grec nu ar fi existat şi chiar dacă el ar fi trăit, cel mai probabil nu a fost singurul autor al celor două opere.

Despre Homer se speculează că ar fi trăit în secolul al VII-lea sau al VIII-lea î.e.n., însă detalii despre viaţa sa nu sunt cunoscute. El este adesea descris ca fiind un bărbat orb care s-ar fi născut pe insula Chios, însă chiar şi aceste informaţii sunt disputate. Lipsa oricăror informaţii biografice îi face pe unii să creadă că ”Odiseea” şi ”Iliada” au fost scrise de un grup de poeţi sau poate provin din cultura populară. Este posibil ca Homer să fi fost cel care le-a cules şi le-a dat formă, însă, la fel de bine se poate ca el să fie un personaj inventat pentru a le da un singur autor.

4. Robin Hood

FOTO: History    

Faimosul haiduc care fura de la bogaţi şi dădea la săraci a apărut pentru prima dată în baladele şi poemele din secolul al XIV-lea şi al XV-lea. O serie de indicii istorice arată că anumiţi hoţi erau cunoscut drept ”Rabunhod” sau ”Robehod” chiar şi înainte de această dată. Cele mai multe istorisiri îl descriu pe Robin Hood ca fiind un om de rând, aflat în fruntea unui grup de bandiţi care îl sfida pe detestatul şerif din Nottingham.

Cercetătorii au încercat secole la rând să stabilească identitatea reală a acestui personaj, însă căutările nu au avut niciun rezultat. Cei mai mulţi istorici au ajuns la concluzia că poveştile despre Robin Hood şi acoliţii săi sunt mituri care au apărut din fabule populare despre rezistenţa împotriva opresiunii.

5. Lycurgus

FOTO: History    

Lycurgus a intrat în istorie drept omul care a transformat oraşul-cetate Sparta într-una dintre cele mai temute puteri militare ale lumii antice. Cândva între secolele VII şi IX î.e.n. acest faimos legiuitor ar fi instituit o serie de reforme dure care reglementau totul de la căsătorie şi sex la avere şi creşterea copiilor. Cea mai cunoscută dintre acestea este ”agoge”, un program riguros, multi-anual, prin care băieţii spartani erau antrenaţi să devină luptători neînfricaţi.

Cu toate că nu există niciun dubiu în legătură cu instaurarea acestor reforme, istoricii nu sunt foarte siguri dacă omul în sine a existat în realitate. Spartanii nu şi-au transmis istoria în scris, prin urmare, tot ce ştim despre ei provine din surse secundare, de multe ori contradictorii. De asemenea, biografia lui Lycurgus conţine o serie de incidente mitice. Una dintre poveşti spune că liderul spartan şi-ar fi luat singur viaţa, infometându-se. Prin urmare, unii speculează că el ar fi fost o figură similară unui zeu, inventată de spartani pentru a putea atribui întreaga lor cultură unui singur creator.

Sursă: History