Sfaturi pentru noaptea nunţii de acum 100 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Se crede că bărbaţii care se apropiau de vârsta căsătoriei aveau o cunoaştere rudimentară a lucrurilor ce aveau să se întâmple, însă, femeile, în special cele din clasele superioare, nu erau atât de expuse la zvonuri, la discuţii deocheate, având astfel cunoştinţe limitate legate de propriul corp. Mai mult, numeroase femei nu stăpâneau nici măcar numele organelor care formează aparatul reproducător. Această ignoranţă, notează Walter Gallichan, în cartea ”Psihologia căsniciei”, din 1918, putea fi fatală.

”Este necesar ca femeia virgină să nu intre într-o căsnicie fără a avea măcar o cunoaştere teoretică legată de sex. Cei care sfătuiesc această ignoranţă se fac inconştient vinovaţi de cruzime. Multe neveste tinere s-au considerat subiectul unui scandal în noaptea nunţii. Au existat instanţe în care ele au dispărut sau au fugit în ajunul nunţii. Atunci şi acum există rapoarte dureroase de suicid în acest punct de criză din viaţa unei fete”, nota Gallichan.

Autorii vremii se preocupau şi de cantitatea de informaţii pe care femeia ar trebui să le ştie înainte de a se mărita. Maurice Bigelow scria, în cartea sa ”Educaţia sexuală” din 1916 că este de preferat că tinerele să ştie suficient de puţine încât să nu fie prea curioase.

”Ea ar trebui să ştie numele ştiinţifice ale organelor sale, nu pentru că ar exista la fel de multe nume vulgare ca în cazul bărbaţilor, dar pentru că numele demne ajută atitudinii. Ovare, uter, vagin, trompe uterine şi vulva sunt suficiente. Descrierea detaliată a organelor externe (vulva) ar putea trezi curiozităţi care să ducă la explorare şi iritare”, scria el.

Prea multe cunoştinţe nu erau recomandate pentru că bărbaţii le adoră pe femeile ruşinoase, scria Karl Heinzen în 1891. Această ruşine este ”un ornament pentru orice femeie, iar lipsa sa este o dovadă de letargie şi vulgaritate”.

Consumarea căsniciei

Înainte de consumarea căsniciei ar trebui să fie luate în considerare anumite lucruri. În primul rând – virginitatea. Aproape toate cărţile cu sfaturi matrimoniale din secolul al XIX-lea se fereau de ideea biblică a dovezii virginităţii. Un anume doctor Napheys îi sfătuia pe soţi să caute puritatea exterioară, nu cea a membranelor interne.

”Singurul şi adevăratul test este cel al modestiei înainte de căsnicie, absenţa ignoranţei asumate şi a familiarităţii dezagreabile, precum şi o stare de spirit pură şi religioasă. Când acestea există, bărbatul nu trebuie să se îndoiască de loialitatea soţiei sale”, scria el.

William Josephus Robinson, autor al cărţii ”Cunoştinţe sexuale pentru bărbaţi”, recomanda, în 1920 ca dezvirginarea să aibă loc încet, în unele cazuri cu penetrări gentile timp de o săptămână înainte de realizarea unei conexiuni întregi.

Absenţa sexului le face pe femei nebune

Robinson mai spunea că ”noaptea nunţii este cel mai important moment de turnură din viaţa unei femei”. Nu doar pentru că va decide succesul întregii căsnicii, dar şi pentru că sexul marital este singura metodă prin care o femeie îşi poate întreţine sănătatea, este singura metodă prin care îşi poate canaliza energia anabolică.

”Orice medic inteligent ştie că viaţa conjugală este salvarea multor femei. Orice specialist în tulburări nervoase şi psihice ale femeilor este conştient că o viaţă sexuală sănătoasă este remediul pentru multe tulburări ale creierului”, nota el.

Soţ sau bestie

Literatura vremii le recomanda bărbaţilor să fie gentili, în special în noaptea nunţii, deoarece o abordare prea dură va duce la destrămarea căsniciei.

”Va fi foarte dificil să o convingi că natura animală nu controlează şi nu domină iubirea ta pentru ea”, scrie Sylvanus Stall, în cartea ”Ce ar trebui să ştie un soţ tânăr”, din 1899.

Importanţa reţinerii

Chiar dacă eşti un soţ gentil şi chiar dacă soţia ta te iubeşte, reţinerea este imperativă, crede Robinson.

”Bărbatul care doreşte să păstreze afecţiunea şi recunoştinţa soţiei sale va fi moderat şi circumspect în primele săptămâni ale căsniciei. Asta bineînţeles dacă nu şi soţia este o fire pasională care cere să fie satisfăcută frecvent. În aceste cazuri, soţul se va conforma dorinţelor soţiei atât timp cât îi permite sănătatea”, scria el.

Bernarr Macfadden explică, în cartea sa din 1918, ”Femeile şi căsnicia”, că soţiile trebuie să aibă grijă să nu-şi extenueze bărbaţii.

”Soţiile trebuie să înţeleagă că lichidul care dă viaţă, numit material seminal, care este produs de organele creatoare ale bărbatului are o valoarea mare în susţinerea corpului acestuia”, scria el.

Sursă: Mental Floss