Sfaturi de la 1800 pentru găsirea unei neveste

Asiguraţi-vă că viitoarea soţie are un cap ”bulbos” – aşa sună una dintre recomandările formulate într-o carte care promitea că asigură succesul unei căsnicii.

În acea perioadă, frenologia, o teorie conform căreia există o corelaţie între caracterul şi funcţiile intelectuale ale individului, pe de o parte, şi conformaţia craniului, pe de altă parte, era foarte populară. Prin urmare, multe trăsături fizice erau asociate cu particularităţi ale personalităţii. Femeile cu capul rotund erau considerate mai atrăgătoare, mai energice şi ”bine sexuate”.

• 2025 a fost cel mai dificil an din ultimul deceniu pentru piața muncii
• Cum ajung românii să fie exploatați în Germania prin metoda „hotelurilor sociale”

De asemenea, burlacii erau încurajaţi să aleagă o soţie care poate să ridice greutăţi.

”Alegeţi de soţie o femeie cu un bust plin, dar şi cu un cap mare, bine proporţionat – o femeie care poate să alerge, să meargă şi să ridice greutăţi. Ce dacă talia e puţin mai mare? Este un defect bun al unei femei care va deveni mamă”, se arată în ghidul de căsnicie.

Totodată, femeile ţâfnoase erau de evitat în acea perioadă. Dacă o tânără se dovedea a fi vorbăreaţă, sarcastică sau prea plină de păreri, aceste trăsături ar fi reprezentat un semn de alarmă pentru eventuali pretendenţi.

În cărţile epocii se mai recomanda ca un cuplu să stea împreună şi să se mimeze fericirea, acolo unde aceasta nu exista.

Burlacii trebuiau totodată să se asigure că femeia ştie să găsească, dar şi să nu fie prea bătrână.

O altă recomandare controversată este aceea de a-i lăsa pe oamenii bolnavi să se căsătorească între ei, astfel încât să nu răspândească ”ciudăţeniile”.

Sursă: Mental Floss