Un număr de 36 de situri, în cursă pentru a fi incluse în patrimoniul mondial UNESCO. „Este o operaţiune de albire a istoriei”

Printre candidaturile analizate de comitetul UNESCO se află şi câteva situri „industriale”. Înmulţirea numărului de candidaturi din această categorie „arată că noţiunea de patrimoniu a evoluat”, a subliniat Alessandro Balsamo, directorul departamentului care analizează propunerile primite de această organizaţie, al cărei sediu general se află la Paris.

„Am trecut de la un patrimoniu legendar monumental la o noţiune mult mai deschisă a patrimoniului”, a subliniat el, adăugând că lista UNESCO s-a deschis şi în faţa „peisajelor culturale”, în care poate fi admirată interacţiunea dintre om şi natură, precum domeniile viticole italiene din Piemont.

• Au trecut 18 ani de la moartea cineastului Ingmar Bergman
• Shirley Jackson, scriitoarea care a transformat banalul în coșmar. Maestră a poveștilor de groază

În acest spirit, Franţa încearcă să înscrie în patrimoniul UNESCO „peşterile, casele şi cabanele din regiunea Champagne”, dar şi „climaturile” (loturi parcelate cu grad variabil de expunere la soare) din domeniile viticole din Burgundia. Primul dosar a primit aviz favorabil din partea organismelor cu rol consultativ din cadrul UNESCO, însă al doilea dosar a fost respins.

Statele Unite propun candidatura „Misiunilor din San Antonio”, avanposturi înfiinţate de misionarii franciscani în secolul al XVIII-lea. Cel mai renumit dintre ele este cel din Alamo, în statul Texas, teatrul unui asediu homeric condus de armata mexicană a generalului Santa Anna în 1836.

Una dintre candidaturile analizate la Bonn se află în centrul unei dispute diplomatice. Japonia vrea să înscrie în patrimoniul mondial UNESCO 23 de situri reprezentative pentru revoluţia sa industrială din timpul domniei împăratului Meiji (1868 – 1910).

Însă Coreea de Sud şi China afirmă că şapte dintre situri au fost lagăre de deportare şi de muncă forţată pentru cetăţenii lor în timpul ocupaţiei japoneze (1910 – 1945 pentru Coreea de Sud şi 1932 – 1945 pentru China).

Autorităţile de la Seul spun însă că nu se vor opune faţă de candidatura dosarului nipon, dacă guvernul de la Tokyo nu va ascunde nimic din trecutul acelor situri. În schimb, Beijingul rămâne reticent faţă de ceea ce agenţia de presă China Nouă a descris „o operaţiune de albire a istoriei”.

Decizia respectivă va fi luată pe baza unor „criterii tehnice” de Comitetul pentru patrimoniul mondial din cadrul UNESCO, care include reprezentanţi din 21 de ţări, pentru un mandat de şase ani.

Reuniunea comitetului UNESCO a început duminică, la Bonn şi se va încheia pe 8 iulie.

În acest an, comitetul va examina 36 de candidaturi, dintre care 20 au primit deja sprijinul organismelor consultative însărcinate cu evaluarea dosarelor. Dintre ele, cinci au o dimensiune industrială, inclusiv cea a Japoniei.

Uruguay-ul propune complexul Fray Bentos, dezvoltat în jurul unei fabrici de conservare (cu ajutorul sării) a cărnii de vită, înfiinţată în 1859.

Norvegia candidează cu situl Rjukan-Notodden, un complex aflat într-un peisaj montan pitoresc, cu multe cascade, deschis la începutul secolului al XX-lea pentru a produce îngrăşăminte chimice.

Marea Britanie propune includerea în patrimoniu a unui pod feroviar, Forth Bridge, aflat în Scoţia, iar Germania propune spre includere zona depozitelor portuare din Hamburg.

Într-un registru clasic, Turcia promovează candidatura sitului Efes, în care se află ruinele unui celebru templu ridicat în cinstea zeiţei Artemis. Apeductul Padre Tembleque din Mexic, vestigiile din Susa (Iran), necropola Beit She’arim din Israel şi situl de artă rupestră Nyero (Uganda) se numără la rândul lor pe lista celor de 36 de candidaturi.

Includerea pe lista patrimoniului mondial UNESCO, care cuprinde în prezent 1.007 situri din 161 de ţări, poate să faciliteze deblocarea unor ajutoare financiare pentru conservarea obiectivelor cultural-istorice şi poate să stimuleze în mod considerabil fluxurile turistice.

Cu ocazia celei de-a 39-a sesiuni, Comitetul mondial UNESCO va revizui de asemenea lista siturilor periclitate, ce conţine 46 de obiective. Clădirile istorice din Kathmandu, grav afectate de seismul din 25 aprilie, ar putea să fie incluse pe această listă, la fel ca oraşul Zanzibar, din Tanzania, a cărui arhitectură pare să fie compromisă de un proiect turistic.

Fostul oraş arab Hatra din Irak ar putea fi şi el inclus pe această listă, pe care se află deja toate siturile istorice din Siria (Palmira, Cetatea Cavalerilor Ospitalieri, oraşele Alep şi Damas etc), ameninţate de război şi de avansarea trupelor de jihadişti din organizaţia teroristă Statul Islamic (SI).

Luni, în cadrul lucrărilor acestui comitet, UNESCO va lansa şi o campanie mondială, în favoarea patrimoniului mondial ameninţat de organizaţii extremiste, care se va intitula „Unite4Heritage”.

Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).