Ce urmează pentru sonda New Horizons după Pluto?

În urmă cu peste 9 ani, această sondă spaţială de dimensiunile unui mic pian de concert părăsea Pământul într-o aventură care avea să o ducă spre o lume nemaivăzută, la marginea sistemului solar. În drumul său, sonda a trecut dincolo de orbita lui Marte, a străbătut centura de asteroizi şi s-a folosit de cea mai mare planetă a sistemului nostru solar, Jupiter, pentru a-şi spori acceleraţia spre destinaţie: planeta pitică Pluto. După ce a fost accelerată de Jupiter, sonda a devenit cel mai rapid obiect realizat de om. Viteza sa de deplasare a crescut cu 4 km/s (14.000 km/h), ajungând la 23 km/s (83.000 km/h). Fără acest ajutor din partea lui Jupiter, sonda ar fi avut nevoie de încă trei ani pentru a ajunge la Pluto.

În cele din urmă, după o călătorie de peste 5 miliarde de kilometri, New Horizons a ajuns marţi, 14 iulie, la întâlnirea cu Pluto, şi-a încheiat survolul şi a adunat numeroase fotografii şi date ştiinţifice despre acest corp cosmic. Misiunea ei însă nu se opreşte aici.

• 2025 a fost cel mai dificil an din ultimul deceniu pentru piața muncii
• Cum ajung românii să fie exploatați în Germania prin metoda „hotelurilor sociale”

Conform NASA, în următoarele 16 luni, prioritatea sondei este de a transmite spre Pământ toate datele adunate în ultimele zile despre Pluto şi cei cinci sateliţi ai săi. Această perioadă este atât de lungă pentru că sonda nu poate transmite decât aproximativ 2.000 de bits pe secundă (rată de transfer care face ca vechiul modem dial-up cu care ne conectam la internet la sfârşitul anilor ’90 să pară un bolid de Formula 1, ajungând teoretic până la viteze de 56.000 bits/s).

Din cauza acestei rate mici de transfer a datelor înapoi spre Pământ, oamenii de ştiinţă se aşteaptă ca principalele descoperiri realizate de New Horizons cu ocazia survolului lui Pluto să fie anunţate abia spre sfârşitul acestui an sau chiar în cursul anului viitor.

Între timp, New Horizons îşi continuă drumul, deplasându-se cu peste 48.000 km/h prin Centura Kuiper. „Nu putem face nimic pentru a o împiedica pe New Horizons să-şi continue drumul spre marginea sistemului solar”, a comentat într-o conferinţă de presă John Grunsfeld, administrator asociat în cadrul NASA Science Mission Directorate.

Echipa de oameni de ştiinţă care se ocupă de această misiune este optimistă, considerând că sonda va putea fi folosită în continuare pentru a aduna date şi despre alte obiecte din cadrul Centurii Kuiper. Cu ajutorul Telescopului Spaţial Hubble, echipa New Horizons a identificat deja trei potenţiale noi „ţinte” pentru sondă. Aceste obiecte din cadrul Centurii Kuiper au dimensiuni ce variază între 20 şi 55 de kilometri. Deocamdată sonda se comportă foarte bine, dispune de suficientă energie şi nu există niciun impediment pentru continuarea observaţiilor ştiinţifice şi după ce a trecut de Pluto, conform coordonatorului misiunii, Alan Stern.

Până anul viitor, Alan Stern şi echipa sa vor formula o propunere pentru extinderea misiunii New Horizons şi pentru suplimentarea finanţării. Dacă această solicitare va fi aprobată, s-ar putea să facem cunoştinţă şi cu alte obiecte din Centura Kuiper până cel târziu în anul 2019.

Obiectele din Centura Kuiper sunt extraordinar de interesante pentru ştiinţă pentru că reprezintă un fel de „fosile vii” ale sistemului solar. Neatinse şi permanent criogenizate, aceste obiecte ar putea să ofere răspunsuri la întrebările cu privire la geneza şi evoluţia sistemului nostru solar.

De asemenea, aceste obiecte ne pot oferi răspunsuri şi cu privire la procesul de formare a planetelor telurice, clasă din care face parte şi Pământul. La un moment dat în evoluţia lor, planetele telurice precum Pământul, Venus sau Marte aveau dimensiunea lui Pluto, iar înainte de aceasta aveau dimensiunea altor obiecte mai mici din Centura Kuiper.

‘Să ne gândim la o cometă ca la un embrion planetar, iar la un mic planetoid din centura Kuiper ca la un bebeluş. Pluto este un adolescent, iar Pământul este adultul… în timp ce Jupiter poate fi considerat un jucător de NBA”, explică pe jumătate glumind Alan Stern. ‘Dorim să explorăm pe cât posibil obiecte din toate aceste stadii de dezvoltare pentru a putea înţelege pe deplin procesul de formare a planetelor”, a adăugat el.

„New Horizons a deschis un nou tărâm pentru explorare, nu doar în cazul lui Pluto şi al lunilor sale, dar şi pentru locurile prin care va trece după aceea”, susţine şi John Grunsfeld. NASA ar putea să nu mai aibă o astfel de oportunitate şi din acest motiv există şanse foarte mari pentru obţinerea extinderii misiunii.

După ce sonda îşi va încheia periplul prin Centura Kuiper şi dacă va fi într-o stare bună de funcţionare, NASA ar putea lua decizia unei noi prelungiri a misiunii şi pentru spaţiul interstelar. Până la urmă, indiferent dacă misiunea va obţine sau nu finanţări suplimentare, New Horizons se îndreaptă spre ieşirea din heliosferă. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că sonda va dispune de suficientă energie pentru a păstra legătura cu Pământul pentru următoarele câteva decenii şi ar fi extraordinar dacă ar putea fi reluate măsurătorile realizate de sondele Voyager 1 şi Voyager 2 de la ieşirea din sistemul solar şi pătrunderea în spaţiul interstelar.

Sursa: Agerpres